Comunicare organizațională

Sesiunea

Comunicare organizațională

Comunicarea interorganizațională

Atunci când ne referim la comunicarea managerială la nivelul unei organizații (din sistemele de sănătate, dar nu numai), trebuie să descriem atât comunicarea intraorganizațională cât și cea interorganizațională.

Între o organizație și stakeholderii săi (persoane și organizații care au interese vizavi de organizația în cauză), comunicarea este bidirecțională.

Boundary spanning este procesul prin care organizațiile sanitare dezvoltă mijloace de comunicare cu stakeholderii externi. Departamentul de planificare strategică și cel de marketing împărtășesc responsabilitatea pentru obținerea informației de la stakeholderii externi și pentru reprezentarea organizației în fața acestora.

Comunicarea interorganizațională

Departamentul de marketing sau de comunicare are misiunea de a elabora o strategie coerentă de marketing, care să promoveze imaginea organizației, dar și produsul (serviciile) pe care îl oferă aceasta în fața partenerilor, dar și a consumatorilor.

Pentru aceasta, este necesar să se elaboreze planul de marketing, ale cărui componente sunt:

stabilirea obiectivelor generale;

analiza grupurilor țintă;

analiza contextelor interne și externe;

stabilirea unor obiective măsurabile;

alegerea strategiilor și tacticilor (poziționare, difuzarea și sursa mesajului, stabilirea canalelor de comunicare, conceperea mesajului, stabilirea parteneriatelor);

urmărirea și evaluarea;

punerea în practică.

Comunicarea intraorganizațională

Leaderii organizațiilor trebuie să faciliteze circulația ascendentă și descendentă a informației în interiorul organizației, în caz contrar aceasta devenind un simplu depozit de cunoștințe, fără ca angajații să aibă sentimentul apartenenței la aceasta.

În funcție de canalul de comunicare, există două mari categorii de comunicare intraorganizațională:

formală (acte normative, regulamente de funcționare interioară, circulare interne); este utilizată pentru transmiterea de informații necesare desfășurării activității în organizație;

informală (stabilită spontan, fie între angajați, fie între departamente), dar este generatoare de informații neoficiale.

Comunicarea intraorganizațională formală

Rețelele de comunicare formală într-o organizație, pot avea diferite structuri:

Comunicarea intraorganizațională informală

Canalele de comunicare informală generează, la rândul lor, anumite modele de rețele. Termenul generic pentru acestea este în literatura anglo-saxonă cel de “grapewine” (vița-de-vie). Fluxul informal al comunicării (grapewine) este format din canale care rezultă din relațiile interpersonale ale membrilor organizației. Astfel de rețele au fost numite:

modelul “funie”: fiecare spune unei alte persoane;

modelul “zvon”: o persoană spune tuturor celorlalți;

modelul “probabilistic”: fiecare spune în mod aleator celorlalți;

modelul “cluster”: unii spun anumitor persoane.