Diplomația - un temen în definire

Etimologic, cuvântul diplomație vine de la grecescul diplóô, care înseamnă dublez, desemnând acțiunea de a redacta actele oficiale sau diplomele în două exemplare, din care unul era dat ca scrisoare de împuternicire trimișilor, iar celălalt păstrat în arhivă. Cel care avea acest dublet era numit diplomat, iar activitatea sa diplomatie. Trebuie să facem diferența între diplomație și diplomatică, prin care se înțelege știința auxiliară istoriei consacrată modului de întocmire a documentelor și autenticității lor.

Utilizarea termenilor diplomație și diplomatic provine însă, nu din studierea arhivelor, ci din modul de conducere a relațiilor internaționale. Termenul de diplomație în înțelesul de astăzi a fost folosit în limba engleză din 1645. În 1693, Leibniz a publicat Codex juris gentium diplomaticus și în 1726 Jean Dumont a tipărit culegerea de tratate intitulată Corps universel diplomatique du droit des gens. În ambele cazuri, termenul se referă la colecții de documente privind relațiile internaționale.

Între primele definiții ale termenului diplomație este cea dată de Herman Elits, în 1604. El spunea că „Un ambasador este un om onest trimis să mintă în străinătate pentru binele țării sale”. Odată cu utilizarea tot mai frecventă a termenului încercările de definire au devenit și ele mai numeroase. În 1866, Charles de Martens definea diplomația ca „știința relațiilor externe sau afacerilor străine ale statelor sau, într-un sens mai restrâns, știința sau arta negocierilor”. El continua spunând „Diplomația, din punct de vedere teoretic, poate fi considerată ca având principii determinate, pentru că ea este fondată pe noțiuni mai mult sau mai puțin pozitive și pentru că ea are un obiect precis și distinct, acela de a reglementa raporturile care există între diverse state. În accepția cea mai utilizată ea este știința relațiilor externe ale statelor sau, într-un sens mai restâns, știința sau arta negocierii”.

În perspectiva lui J. Serres diplomația este explicată în termeni mai detaliați. El spunea că diplomația guvernează raporturile între state și este arta de a atrage simpatiile pentru țara ta și de a o înconjura de prieteni, care să-i protejeze independența și de a regla în mod pașnic conflictele internaționale. Obiectul diplomației este, pentru Serres, de a strânge legăturile unei țări cu guvernele aliate, de a dezvolta relații amicale cu țările neutre și de a ține la respect guvernele ostile.

Un alt specialist în problemă, L. Dembinski, susținea că termenul diplomație are diferite înțelesuri, după cum este folosit de un istoric, de un jurist sau de un politolog. Plecând de la formația sa, el consideră că acest termen semnifică un corp instituțional al organelor specializate, guvernate de reguli specifice și al activităților încredințate acestora în scopul stabilirii, menținerii și dezvoltării relațiilor de pace ale unui stat cu alți subiecți ai dreptului internațional.

În aceste încercări de definire și de clarificări conceptuale, abordarea lui W. Watson aduce unele lămuriri suplimentare. El susține că este o greșeală să legăm prea mult conceptul de diplomație de ambasade și serviciile diplomatice. Aceste instituții alcătuiesc doar o cale de realizare a dialogului. De asemenea, el nu utilizează cuvântul diplomație sinonim cu cel de politică externă a unui stat, cu toate că această sinonimie este frecventă. El face diferența între politica externă ca substanță a relațiilor unui stat cu alte puteri și diplomație, ca proces de dialog și negociere, prin care statele dintr-un sistem își organizează relațiile și își urmăresc obiectivele pe cale pașnică.

În limba română, termenul de diplomație în înțelesul vechi, de document, îl întâlnim la începutul secolului al XVIII-lea în Hronicul româno-vlahilor a lui Dimitrie Cantemir. Ca termen de drept internațional apare spre finalul secolului al XIX-lea, pe filieră franceză.

Privită în ansamblu, diplomația este știință, artă și activitate, menită să reprezinte statele, să ducă la îndeplinire politica lor externă, să le apere și să le promoveze interesele. Ca știință, diplomația emite idei, concepții, principii și norme privind conducerea relațiilor internaționale. Ca artă, ea ne oferă modalitățile, deprinderile și abilitățile de a înfăptui în cele mai bune condiții orientările de