Mari teme ale politicii mondiale

Cursul nr. 1. Introducere. Obiectivele cursului

1. Sistemul internaţional a parcurs, în interval de o decadă, două procese de transformări structurale declanşate de sfârşitul războiului rece (caderea cortinei de fier 1989 şi destrămarea URSS - decembrie1991), respectiv de momentul 11 septembrie 2001.

2. Imediat după atacurile teroriste de pe teritoriul american –moment trăit în direct de un public global - , percepţia generală a fost că “lumea nu va mai fi niciodată la fel”. Succesiunea rapidă a fazelor campaniei globale antiteroriste condusă de Statele Unite, noile atacuri din Pakistan, Indonezia, Moscova şi Kenya, transformarea relaţiilor între principalii actori – tensiunile transatlantice, noul parteneriat occidental cu Rusia, creşterea importanţei Asiei Centrale şi a Caucazului –, reconfigurarea Europei prin accelerarea integrării statelor candidate în NATO şi Uniunea Europeană, dislocarea forţelor NATO în Afghanistan, în prima operaţiune în afara zonei euro-atlantice, precum şi schimbările adoptate pe plan intern pentru a răspunde ameninţărilor asimetrice şi a face faţă consecinţelor unor eventuale atacuri cu arme de distrugere în masă, toate aceste evoluţii îndreptăţesc evidenţierea schimbării radicale a sistemului internaţional sub impactul evenimentelor din septembrie 2001.

3. Nu este deci surprinzător că majoritatea analiştilor au proclamat aceste evenimente ca semne ale unei realităţi cu totul noi, ca o schimbare de magnitudinea exploziei primordiale: „Big Bang”. Astfel de momente de cotitură, de transformare fundamentală a sistemului internaţional şi a regulilor jocului au fost anunţate constant în istoria contemporană. După finalul celor două războaie mondiale şi apoi după cel al războiului rece, au fost declamate, într-un mod similar momentului 9/11, „începuturile unor noi ere istorice şi apusul celor vechi”.

4. Cu bun temei însă exponenţii unor curente teoretice diferite (Şcoala Analelor şi lucrările istoriografice dedicate analizei „duratei lungi”, realismul structural prin analiza „structurii profunde – deep structure” sau post-modernismul în teoria relaţiilor internaţionale – în special James der Derian) ar sublinia importanţa continuităţii şi a „curentelor de profunzime” prezente pe parcursul mai multor etape istorice. Un exemplu este util: analizele făcute de Edmund Burke şi, după 200 de ani, de Francois Furet revoluţiei franceze, demonstrează concludent ideea continuităţii în societatea franceză a vremii, dincolo de schimbările impuse de guvernele revoluţionare.

5. Există, fără îndoială, fenomene sociale, economice, comportamente politice care nu au fost schimbate imediat şi direct de momentele de „ruptură” istorică – aşa cum ar fi, pentru sistemul internaţional în perioada contemporană - războaiele mondiale, războiul rece sau 9/11. Trecerea de la societatea industrială la cea post-industrială, globalizarea, degradarea mediului înconjurător, transformările în domeniul tehnologiei, etc. şi-au păstrat o logică internă de evoluţie. După cum vom vedea, astfel de „curente de profunzime” pot deveni, în anumite momente, teme majore ale politicii internaţionale.

6. Obiectivul central cursului nostru este de a realiza o investigare, preponderent politică, a temelor majore care se pot regăsi pe agendele de lucru ale decidenţilor din statele sistemului internaţional, la un moment dat. Liderii şi birocraţiile guvernamentale trebuie să ia în calcul existenţa acestor probleme şi să se raporteze la ele, în orice decizie importantă pe care o iau. Într-o exprimare metaforică, marile teme ale politicii mondiale sunt „dosarele active” ale societăţii internaţionale. De pildă, în secolul XIX, statutul strâmtorilor era o temă importantă, alături de funcţionarea „Concertului Europei”.

7. Marile teme nu pot fi înţelese corect individual şi dacă nu avem o imagine de ansamblu asupra tuturor problemelor presante pentru o anumită perioadă istorică. Identificarea „dosarelor active” ne permite să înţelegem legăturile dintre acestea şi raţiunea deciziilor luate de diferiţi actori. Datorită erodării, din ce în ce mai accentuate, a distincţiei dintre politica internă şi politica externă a statelor, între politic şi militar, vom putea înţelege mai bine şi unele decizii naţionale, care ne influenţează viaţa tuturor. De aici şi utilitatea cursului.

8. Nu ne propunem să identificăm toate marile teme ale politicii mondiale. Un astfel de demers exhaustiv ar fi, de altfel, iluzoriu, datorită vitezei schimbării ordinii de priorităţi şi a agendelor de lucru. În ultimii doi ani, avem un set nou de probleme faţă de perioada post război rece (fapt care ne confirmă că am intrat în perioada post-post război rece). Un nou eveniment de amploarea 11 septembrie (deşi puţin previzibil) ar schimba din nou cadrul de analiză.

9. Obiectivul nostru nu este de inventariere a tuturor temelor generale ci de înţelegere a mecanismului care transformă o problemă curentă într-o mare temă (sau, reciproc, care face să dispară o mare temă). De aici decurg două consecinţe: pe de o parte, cursurile vor fi interactive iar seminariile vor urmări o abordare practică a temelor discutate. Pe de altă parte prezentarea mecanismelor generale nu presupune o detaliere a problematicii.

10. Cursul analizează mari teme ale politicii mondiale din 3 perioade diferite: perioada postbelică - războiul rece, perioada post război rece (1989- 2001) perioada care a început după 11 septembrie 2001.

11. Cursul se adresează studenţilor din anul II postuniversitar– relaţii internaţionale şi integrare europeană, respectiv de la masteratele din cadrul Departamentului de relaţii internaţionale (masterat relaţii internaţionale şi integrare europeană, masterat analiza şi soluţionarea conflictelor).

12. Parcurgerea unui an de studii în cadrul departamentului, presupune o cunoaştere a teoriei relaţiilor internaţionale precum şi o familiarizare cu noţiunile cheie ale domeniului de specialitate. Cursul nu necesită însă cunoştinţe preliminare, deşi acestea sunt binevenite, şi poate fi deschis studenţilor din alte departamente-facultăţi ale SNSPA.