Extras din curs
II. 2. Evaluarea sistemelor electorale
Printre obiectivele determinante frecvent utilizate pentru evaluarea sistemelor electorale
putem enumera:
1. asigurarea unui parlament reprezentativ
2. accesibilitatea alegerilor
3. oportunităţile de reconciliere şi evitarea conflictelor
4. facilitarea unei guvernări stabile şi eficace
5. garantarea responsabilităţii guvernanţilor
6. încurajarea partidelor cu bază electorală largă ce valorifică clivaje încrucişate
7. promovarea opoziţiei parlamentare
8. reducerea costurilor şi asigurarea capacităţii administrative de a organiza alegeri libere şi
corecte
9. respectarea „standaredelor internaţionale” în materie
(pentru amănunte referitoare la această clasificare şi pentru descrierea avantajelor şi dezavantajelor
celor mai importante sisteme în uz, vezi: Reynolds Andrew, Ben Reilly, The International IDEA
Handbook of Electoral System Design, International Institute for Democracy and Electoral
Assistance, 2002 )
Desigur, evaluarea oricărei instituţii trebuie să fie realizată prin raportare la contextul politic
şi social în care este plasată aceasta, dar există o serie de trăsături tipice ale principalelor mari
familii de sisteme electorale şi ale sub-categoriilor pe care acestea le cuprind ce pot fi prezentate în
termenii daţi de comparaţia între avantajele şi dezavantajele utilizării lor. Avantajele şi
dezavantajele respective formează o descriere standard, invariabilă, a efectelor pe care le produc
sistemele respective, aşadar punctul de plecare al oricărei evaluări contextuale.
SISTEMELE MAJORITARE
Obiectivul sistemelor electorale majoritare este acela de a da câştig de cauză opiniilor politice
majoritare, în ambele sensuri ce definesc în mod concret majoritate (regula numărului celui mai
mare):
1. cel mai mare număr valabil exprimate, oricare ar fi acesta (ceea ce numim de obicei
majoritatea relativă sau pluralitate)
2. cel mai mare număr de voturi valabil exprimate ce depăşeşte 50% din total (majoritate
absolută sau majoritate propriu-zisă)1
1 Şi în acest caz terminologia este importantă. În limba engleză sunt desemnate ca sisteme majoritare doar cele care
1
În clasa sistemelor majoritare utilizate suficient de frecvent astăzi sunt cuprinse următoarele
categorii:
3. sistemul majoritar uninominal cu un singur tur („first past the post”, plurality system)
4. sistemul majoritar uninominal cu două tururi
5. sistemul majoritar uninominal alternativ
6. sistemul majoritar plurinominal cu un singur tur (block vote, alegătorii posedă atâtea voturi
câte mandate sunt alocate în cadrul circumscripţiei, iar candidaţii care obţin cel mai mare
număr de voturi obţin mandatele în ordine descrescătoare, indiferent de partidul din care fac
parte)
7. sistemul majoritar plurinominal cu un singur tur cu liste închise (party block vote, este
asemănător sistemului uninominal cu un tur cu deosebirea că sunt votate liste de partid şi nu
candidaţi luaţi în mod individual)
Sistemele majoritare nu formează o clasă omogenă din punctul de vedere al procedurilor de
care uzează, şi, contrar prejudecăţilor curente nu sunt incompatibile cu practica utilizării listelor
(după cum sistemele proporţionale nu sunt incompatibile cu procedurile ce dau alegătorilor
posibilitatea de a selecta indivizi şi nu doar liste). Totuşi, cele mai pronunţate efecte (cele ce ţin de
amplificarea victoriei primului clasat) sunt comune tuturor sistemelor majoritare, iar sistemul
majoritar uninominal cu un singur tur descrie majoritatea avantajelor şi dezavantajelor caracteristice
întregii categorii.
Principalele avantaje ale scrutinului majoritar uninominal cu un tur pot fi formulate în felul
următor:
· este un sistem foarte simplu, uşor de explicat şi de înţeles – dacă una dintre sursele
descreşterii participării electorale ale distorsionării preferinţelor alegătorilor este
imposibilitatea de a înţege funcţionarea sistemului electoral, sistemele majoritare cu
circuscripţii uninominale pot fi considerate cele mai utile;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sisteme Electorale
- sisteme_el_3bis.pdf
- sisteme_el_6.pdf