Extras din curs

sistemului constitutional al tarii. Partidul National Liberal, principala forta politica a vremii, si-a asumat programatic misiunea de „a da României Constitutia asteptata”. Astfel, se trece imediat la alegerea Constituantei, netinându-se cont de normele înca în vigoare, ceea ce a atras protestele Partidului National si Partidului Taranesc.

- 27 martie 1923 a fost votata si adoptata noua Constitutie de catre Adunarea Nationala Constituanta a Senatului cu 137 voturi pentru, 2 contra si 2 abtineri din totalul de 194 senatori,

- 28 martie 1923 regele Ferdinand a primit raportul pentru sanctionarea Constitutiei,

- 29 martie 1923 noua Constitutie a fost publicata în „Monitorul Oficial”.

Constitutia României din anul 1923

- 138 articole (cea din 1866 a avut 128 articole),

- au fost modificate radical 21 articole

- au fost incluse 24 articole noi

- 20 articole au fost suprimate

- 87 articole vechi au ramas intacte sau nesemnificativ schimbate

- Titlul I: Despre teritoriul României

Art. 1. Regatul României este un stat national unitar si indivizibil

Art. 2 Teritoriul României este nealineabil

- Titlul II: Despre drepturile românilor

Art. 5 Românii, fara deosebire de origine etnica, de limba sau de religie, se bucura de libertatea constiintei, de libertatea învatamântului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociatie si de toate libertatile si drepturile stabilite prin legi.

- Titlul III: Despre puterile statului

Art. 33 Toate puterile statului emana de la natiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegatiune si dupa principiile si regulile asezate în Constitutiunea de fata.

Art. 34. Puterea legislativa se exercita colectiv de catre Rege si Reprezentanta Nationala (...)

Art. 39. Puterea executiva este încredintata Regelui, care o exercita în modul regulat prin Constitutie

Art. 40. Puterea judecatoreasca se exercita de catre organele ei.

Art. 92. Guvernul exercita puterea executiva în numele Regelui, în modul stabilit prin Constitutie

Art. 93. Ministrii întruniti alcatuiesc Consiliul de Ministri, care este prezidat, cu titlul de Presedinte al Consiliului de Ministri, de acela care a fost însarcinat de Rege cu formarea guvernului (art. 87. Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii lui sunt raspunzatori. Nici un act al regelui nu poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine raspunzator de acel act).

- Titlul IV: Despre finante

- Titlul V: Despre puterea armata

- Titlul VI: Dispozitiuni generale

- Titlul VII: Despre revizuirea Constitutiei

- Titlul VIII: Dispozitiuni tranzitorii si suplimentare

Se poate spune ca noua Constitutie adoptata în România anului 1923 a fost, în fapt, o revizuire a Constitutiei din anul 1866, o adaptare la noile realitati politici, economice si sociale ale vremii.

Constitutia din anul 1923 a formulat cu mai multa claritate principiul suveranitatii nationale prin declararea statului român ca stat national unitar si indivizibil, al carui teritoriu este inalienabil dar si prin interdictia colonizarii teritoriului national cu populatii sau grupuri etnice straine. De asemenea, aceeasi idee a principiului suveranitatii nationale reiesea si din declaratia ca puterea politica apartine natiunii, care o exercita prin reprezentanti alesi de corpul electoral prin vot universal, direct, egal, obligatoriu si secret.

- s-a preluat, dar au fost precizate drepturile si libertatile democratice stabilite anterior

- dreptul de proprietate nu mai este un drept absolut, asa cum era el trecut în Constitutia de la 1866, dreptul de proprietate capata o functie de utilitate sociala; astfel statul avea drept de proprietate asupra zacamintelor miniere si bogatiilor subsolului

- a fost mentinut principiul democratic al separarii puterilor în stat, fiind integrate Constitutiei si modificarile din anul 1917 privind corpul electoral si Adunarile legislative

- s-au introdus: controlul preventiv al legilor prin înfiintarea Consiliului Legislativ, dar si controlul represiv prin Curtea de Casatie si Justitie, singura care avea dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si a le declara inaplicabile pe cele contrare legii fundamentale în vigoare.

VIATA POLITICA ÎN ROMÂNIA INTERBELICA

ACTIVITATEA GUVERNAMENTALA SI PARLAMENTARA ÎN ROMÂNIA DUPA MAREA UNIRE

În perioada interbelica, alternanta la guvernare a fost o realitate. Astfel, România a beneficiat de urmatoarele guvernari:

- 1918-1919 – P.N.L.

- 1920-1921 – Partidul Poporului

- 1921-1922 – Partidul Conservator-Democrat

- 1922-1926 – P.N.L.

- 1926-1927 – Partidul Poporului

- 1927 – 1928 – P.N.L.

- 1928-1931 – Partidul National Taranesc

- 1931-1932 – o coalitie (Uniunea Nationala)

- 1932-1933 – Partidul National Taranesc