Extras din curs

1. Ned Herrmann si creierul celor patru specializari

În literatura atât de extinsa exprimata de neurobiopsihologie conform careia între psihic si creier exista o corelatie neândoielnica, se remarca modelul creierului total al lui N. Herrmann (1996), model care înglobeaza cercetarile lui R. Sperry si ale lui P. McLean si care reevalueaza functiile celor trei creiere, reptilian, limbic si cortex. Cu ajutorul metodelor bazate pe activismul bioelectric al creierului, autorul demonstreaza specificul functional al celor patru cadrane cerebrale: cortex stâng, limbic stâng, limbic drept, cortex drept (figura nr. 1). Astfel, când este activat cortexul stâng, persoana va avea mai dezvoltata capacitatea de analiza, de utilizare a rationamentelor logice, va întelege cu usurinta conceptele tehnico-stiintifice. O activare înalta a sectorului limbic stâng înseamna capacitate dezvoltata de planificare, organizare, administrare, într-un cuvânt persoana va manifesta calitati de bun manager. Activarea cortexului drept coreleaza cu abilitatea de vizualizare a datelor problemei, imaginatia, abilitatea de a construi sinteza elementelor disparate într-un rezultat nou etc. Când sectorul limbic drept este activat, persoana este orientata spre stabilirea de relatii interpersonale, întelege intuitiv emotiile si sentimentele celorlalti si este empatic în comunicare.

Dominanta unuia sau altuia dintre cele patru cadrane genereaza si un stil, o maniera personala de receptare si prelucrare a informatiilor din mediu (cum gândeste individul, cum abordeaza si rezolva situatiile). Aceste modalitati cognitive sunt redate prin urmatoarele stiluri:

- analitic-logic pentru cortexul stâng;

- conceptual-imaginativ corespunzator cortexului drept;

- organizatoric-detaliat pentru limbicul stâng;

- interpersonal-expresiv reiesita din activarea sectorului limbic drept.

Dat fiind vorba de specializarea creierului pe orizontala si pe verticala, asa cum arata Herrmann (1991), cele patru cadrane pot fi urmarite si cumulat. Asadar, cortexul stâng si cel drept reprezinta stilul rational, cortexul stâng si sistemul limbic stâng genereaza stilul analitic în cunoastere, cortexul drept si limbicul drept creeaza stilul sintetic si sectorul limbic stâng plus cel drept detremina stilul emotional.

2. Comunicare si creier total

Din specificul cerebral aratat decurge si o stilistica a comunicarii diferita pentru fiecare cadran cerebral. N. Herrmann arata ca în prezentarea si tratarea informatiei trebuie sa se tina seama de persoanele carora li se adreseaza aceasta. Informatia este receptionata diferit în functie de preferintele cerebrale ale individului. Persoanele cu preferinte cerebrale identice prin folosirea unuia sau altuia dintre sectoare au cea mai eficienta comunicare, sunt pe aceeasi lungime de unda deoarece folosesc un ,,limbaj comun. De plida, o prezentare abstracta si verbala (specifica emisferei cerebrale stângi) este receptionata necorespunzator de o persoana cu preferinta pentru cortexul drept, care nu percepe bine decât prezentarile vizualizate, globale, concrete etc.

Redam mai jos diferite modalitati de comunicare particularizate cadranelor cerebrale (apud Mihaela Roco, 2001)

Persoana cu dominanta corticala stânga.

Comunicarea cu aceasta persoana este posibila prin prezentarea faptelor, analiza diferitelor posibilitati care intervin; este nevoie de rezolvarea problemelor apelându-se la rationamentul logic, rational, precis. Cel în cauza prefera exprimarea orala, precisa si clara, elementele tehnice si consideratiile financiare ale problemelor. Tot ceea ce este cifra, procentaj, cuantificare, masura este repede înteles; are gust pentru limbajul realist; prefera deductia logica, stilul de prezentare didactic (pe capitole, paragrafe, cu multe scheme).

Persoana cu dominanta corticala dreapta

Arta cuvântului o plictiseste repede, prefera imagini, un desen bun, care sa o faca sa înteleaga imediat si global lucrurile. Face cu usurinta mai multe lucruri în acelasi timp. Prefera caile de abordare intuitiva. Îi place ca interlocutorul sa îi faca o sinteza, prezentând o problema în ansamblu fara sa se piarda în detalii inutile. Nu o impresioneaza placut un plan foarte precis întocmit. Daca pe parcursul prezentarii, interlocutorului îi apare o idee noua, sa nu ezite sa i-o spuna. Este important sa se stabileasca analogii, apropieri între diferitele aspecte si sa se utilizeze cât mai multe date în acelasi timp.