Logistica transportului

6.2. Organizarea logisticii internationale

Logistica se refera la ansamblul operatiunilor: de transport, de stocare, de distributie, de vamuire a marfii permitând punerea acesteia la dispozitie la/în termenele si în cantitatile cerute pe/în/la nivelul: spatiile de productie, de distributie sau de cumparatori. Este o functie destul de cuprinzatoare care depaseste cadrul simplu al transportului international.

Finalitatea sa este de a optimiza costurile de aprovizionare si de stocare, de a face întreprinderea cât mai competitiva pe pietele (externe) si de a pune în valoare eforturile cu caracter de marketing care vor (care se vor realiza ulterior) urma a fi realizate.

Deci prin aceasta optica întreprinderea trebuie sa realizeze mai multe alegeri ce îi vor conduce la o mai buna stapânire a fluxului de informatii si a marfurilor. Aceste alegeri intervin în cadrul unei gândiri globale care asigura coerenta politicii logistice a întreprinderii.

6.2.1. Alegerea facuta de cei care intervin

Desi transportatorii au fost dotati cu servicii comerciale capabile de a genera relatii cu cei care încarca, complexitatea operatiunilor de transport international fac deseori imposibila recurgerea la intermediari.

Deseori întâlniti sub denumirea generala/termenul general de „tranzitari”, ei reprezinta, de fapt, o mare diversitate/varietate de know- how si de statut juridic. Specializati în functie de modul în transport, de destinatie geografica sau dupa tipul lor de prestatii (ex: mesagerie rapida, navlosirea de containere frigorifice, etc.), ei sunt fie mandatari fie comisionari.

6.2.2. Alegerea prestarilor logistice

A. Evaluarea nevoilor

Alegerile logistice constituie prelungirea indispensabila a politicii comerciale a întreprinderii. Exista functii ale analizei fluxurilor de marfa dar si a ansamblurilor de servicii anexate cum ar fi: gruparea marfii, receptionarea acesteia, îndeplinirea formalitatilor vamale corespunzatoare, etc. O gândire globala trebuie sa conduca la întocmirea unui caiet de sarcini în care sunt definite:

natura marfurilor tranzactionate (dimensiuni, valoare, greutate, fragilitate....),

exigentele clientelei (întârzieri,frecvente, cantitati, pret),

zonele geografice vizate si specificul lor (frecventa plecarilor, timpul tranzitarii, siguranta...),

serviciile furnizate la plecare sau la sosire pe tipuri de clienti, pe regiuni, pe tipuri de activitati,

elementele particulare ce definesc nivelul prestarii de cercetare: imaginea marcii, fiabilitate, întârzieri, costuri, etc.

Acest caiet de sarcini tine cont de remarcile formulate de toate serviciile întreprinderii si în special de cele ale productiei si serviciilor comerciale.

B. Criteriile alegerii

Solutia logistica globala face posibila interventia unei analize a nevoilor de stocare si a frecventelor de livrare. Alegerea solutiei tehnice (modalitatea transportului si tipul intermediarului) necesita studierea diferitelor oferte de transport. Pentru exporturile curente, întreprinderea negociaza deseori cu acelasi transportator, acesta poate obtine un serviciu personalizat precum si tarife avantajoase. Cu toate acestea ea poate face „apel la oferta” pentru operatii/operatiuni mai complicate sau pur si simplu pentru a deruta concurenta. Va obtine deci, mai multe „devize” care vor fi comparate pe/în baza mai multor criterii sau pretul nu este întotdeauna factorul esential.

a) Stocarea si frecventa livrarilor

Stocarea marfii reprezinta un cost pe care fiecare întreprinde încearca sa-l minimizeze în amonte si în aval de productie. Chiar daca întreprinderile/firmele de distributie cauta sa reduca stocul lor de vânzare. Exportatorii trebuie deci, sa faca un compromis între itinerariul lor financiar si cel al clientului lor, optimizând cantitatile ce urmeaza a fi livrate.

Modalitatea de stocare este de asemenea o alegere importanta: poate fi situat în apropierea locatiilor de productie fie din contra în apropierea întreprinderii clientului, cu alte cuvinte în strainatate. Modalitatile de stocare si costurile de stocare sunt, deci,diferite. Aceasta din urma operatiune permite ca marfa sa fie livrata clientului în cantitati mai mici având întârzieri foarte mici.

Livrarea unor cantitati importante permit furnizorului o mai buna exploatare a capacitatilor diferitelor tipuri de transport si de a obtine preturi mai competitive. Cu toate acestea, clientul este cel penalizat prin obligarea lui de a finanta stocurile, mai ales consecintele de a face legatura între livrarile cu frecventa redusa. În toate cazurile, trebuie cautata o solutie optima care tine cont de ansamblul restrictiilor, fara a pierde din vedere ca de aceasta depinde competitivitatea finala a produsului.

b) Întârzierea marfii

Durata totala a transportului (transit time) si respectarea întârzierilor/amânarilor sunt factori competitori din ce în ce mai importanti într-un context în care notiunile „fix la timp” si „stoc-zero” au devenit criterii ce demonstreaza o buna gestiune. În plus, anumite produse (perisabile sau de valoare mare) nu permit decât un timp de imobilizare foarte scurt.

c) Calitatea prestarilor

Calitatea prestarilor poate fi definita ca fiind aceea capacitate ce poate respecta ansamblul restrictiilor exportului si prin asumarea responsabilitatii operatiunii de la început pâna la sfârsit.

d) Siguranta marfii pe timpul transportului

Siguranta marfii depinde de tipul transportului ales, de caracteristicile ambalajului si de solutia globala elaborata de tranzitar: numar încarcaturii avariate, itinerariu/drum retinut/stiut, controlul marfii la descarcare si la încarcare.