Auditul intern privind activitatea juridică desfășurat la o societate bancară

INTRODUCERE

Deoarece după anul 1990 au avut loc o serie de scandaluri de ordin financiar, a fost scos în evidență un anumit comportament lipsit de transparență sau de etică al celor ce conduceau marile companii, a fost luat în discuție acel concept de guvernanță corporativă, adică mecanismele de control și conducere ale unei companii.

Multe dintre afaceri au distrus încrederea în bancheri. Reforma din sectorul privat a atras atenția sectorului public, cel care deține în toate țările o porțiune importantă din economie.

Controalele interne puternice din sectorul public au avut un impact important asupra credibilității guvernului și asupra operațiunilor derulate. Standardele unui control intern furnizează mecanismele prin care națiunea poate obține asigurarea faptului că bunurile sunt protejate, iar raportarea financiară poate fi de încredere, deci operațiunile financiare respectă un aspect etic.

Un control puternic furnizează încrederea pentru națiuni și organizații internaționale cu care țara intră în relații, oricare ar fi domeniul (politic, social, financiar, economic, mediu). Utilizarea de linii directoare comune în dezvoltarea de standarde de control puternice, permit altor națiuni să înțeleagă și să comunice nivelul de asigurare și de încredere.

Noua Comisie Prodi din Parlamentul European, care urmează Comisiei Santer, a inițiat reforme și publică în 2000 „Cartea Albă” pentru reformele manageriale din cadrul serviciilor Comisiei Europene. Aceasta are la bază:

-cultura serviciilor, care presupune existența unor manageri foarte responsabili care își asumă responsabilitățile într-o transparență totală;

-planificare și programare strategică de activități prin stabilirea unor priorități și repartizarea eficientă a resurselor;

- dezvoltarea resurselor umane și o nouă politică de personal;

-gestiunea financiară, audit și control, care sunt considerate elemente fundamentale de reformă.

Reforma Comisiei Europene înseamnă practic descentralizarea activității de control.

În acest fel, orice Director General devine responsabil pentru un control intern din cadrul serviciilor, promovându-se ”răspunderea”. Se spune că se trece de la ”cultura de suspiciune” la ”cultura de responsabilitate” și aici cel mai important lucru este îndeplinirea obiectivelor.

În consecință, putem spune că s-a trecut la o nouă abordare a controlului intern, care presupune mai multă transparență în înțelegerea faptului că guvernul trebuie să răspundă față de societate referitor la desemnarea sa pentru colectarea de venituri și alocarea corectă de cheltuieli.

Având aceeași preocupare, președinții instituțiilor supreme ale auditului din țările Europei și președintele Curții Europene de Auditori, au adoptat rezoluția prin care se fac recomandări în domenii considerate ca fiind cruciale în procesul integrării europene.

CAPITOLUL 1

NOȚIUNI TEORETICE

1.1.Concept și definiții pentru controlul intern managerial

În România, termenul folosit astăzi pentru “control intern” poate fi și “control managerial”, pentru a scoate în evidență responsabilitatea conducerii entităților referitor la acest concept. Utilizarea termenului de “control intern/managerial” poate să prevină perpetuarea de confuzii de către diverse persoane, care consideră controlul intern precum și controlul managerial ca două tipuri distincte de control.

Pentru înțelegerea corectă a conceptului de control intern/managerial, putem face delimitarea acestuia de operațiunea de verificare, sau inspecție. Codul controlului intern/managerial, este aprobat prin Ordinul Guvernului nr.400/2015, și menționează că “în contextul principiilor generale de bună practică regăsite în legislația comunitară, controlului intern i se asociază o accepțiune mai largă, acesta fiind privit ca o funcție managerială și nu ca o operațiune de verificare. Prin exercitarea funcția de control, conducerea constată abaterile rezultatelor de la țintele stabilite, analizează cauzele care le-au determinat și dispune măsurile corective sau preventive ce se impun”.

Este cunoscut faptul că atitudinea din domeniul controlului determină asocierea acestuia cu activitatăți de inspecție sau verificare a entităților și persoanelor prin structuri specializate. În legătură cu acest aspect, Codul controlului managerial poate să insiste pe depășirea unei abordări mai înguste de verificare adică să se refere la funcția managementului, la gradul de realizare privind obiectivele entității.

Controlul managerial cunoaște definiții folosite la nivel internațional, dar și definiții stabilite în acte normative care sunt emise pe plan național.

Conform Standardelor Internaționale pentru Audit care au fost emise de Consiliul de Standarde Internaționale în Audit și Asigurare, prescurtat I.A.A.S.B., ce aparține Federației Internaționale a Contabililor, prescurat I.F.A.C., acest control intern poate fi definit ca: