Planificarea și argumentarea prețurilor pentru prestarea serviciilor mecanizate în agricultură

CAP. I. BAZELE TEORETICE ALE PLANIFICĂRII, PREȚURILOR, EFICIENȚEI ECONOMICE A PRODUCȚIEI ȘI SERVICIILOR MECANIZATE PRESTATE ÎNTREPRINDERILOR AGRICOLE

1.1. Concepția de planificare și preț la prestarea serviciilor mecanizate

Planificarea în unitățile agricole este acea disciplină economică care se ocupă de elaborarea metodelor, instrumentelor și metodologiei fundamentării și elaborării diverselor variante ale planului activitatea de afaceri și alegerea în final a variantei optime.

Prin planificare se poate de subînțeles procesul de definire a scopurilor și deciziilor cu elaborarea tehnologiei corespunzătoare de realizare a obiectivelor propuse . Planificarea poate fi caracterizată cu un proces complex de identificare a unor direcții magistrale de dezvoltare economică exprimate sub formă de obiective, strategii, metode, programe și proceduri operative.

Sistemul planificării interne în asociațiile agricole și în Întreprinderile Tehnologice Mecanizate (ITM) reprezintă organizarea elaborării și trasarea în fapt a planurilor de perspectivă, a prognozelor anuale și operative. Toate aceste planuri (prognoze) determină programul dezvoltării economice și sociale a întreprinderii agricole și ITM la o etapă concretă.

Baza științifică a planificării interne în întreprinderile agricole și ITM o constituie luarea în considerație a factorilor de producție și folosirea corectă a legilor economice și, în primul rând a legii fundamentale, de corespundere relațiilor de producție caracterului și nivelului forțelor de producție, sporirii ritmurilor producției, concentrării, specializării și intensificării producției, remunerării după munca consumată, dezvoltării proporționale a tuturor ramurilor planificate, economisirii timpului de lucru, sporirii productivității muncii, legii valorii.

Prin planificarea activității de producție trebuie să se înțeleagă necesitatea de a menține permanent și conștient a proporțiilor necesare, corelațiilor între toate elementele componente, care formează procesul rațional de producție.

Mulți savanți economiști sunt de părerea că în economia de piață planificarea ca știință dispare, fiindcă toate relațiile economice se bazează pe cerere și ofertă. O astfel de părere este greșită, fiindcă definiția clasică a pieței afirmă: piața reprezintă totalitatea relațiilor economice, care se formează în sfera de schimb referitor la realizarea mărfurilor, producției, muncii și serviciilor. Deci în economia de piață numai producătorul hotărăște ce să producă, cât să producă, care va fi structura producției, de ce resurse este necesar pentru volumul de producție planificat.

În relațiile contemporane de piață planificarea activității economice la întreprinderile agricole cu diferite forme de proprietate apare ca o condiție de bază a procesului liber de producție (servicii) și de antreprenor în repartizarea și folosirea resurselor și mărfurilor.

În țările cu resursele limitate planificarea pieței utilizării lor servește baza libertății economice a producătorilor de mărfuri și servicii, și a consumatorilor bunurilor materiale. În condițiile pieței, când prețurile ce funcționează la toate mărfurile și resursele se stabilesc liber la toate mărfurile, serviciile și resursele de producătorii ce concurează și consumatorii bunurilor materiale, fiecare întreprindere din orice ramură hotărăște de sinestătător, ce mărfuri și în ce volum trebuie de produs în perioada planificată.

Planificarea activității a devenit în perioada dată baza economică a relațiilor libere de piață a unor persoane, colectivelor de muncă, întreprinderilor mici, mijlocii, mari, a diferitor firme și organizații cu diferite forme de proprietate. În procesul planificării se asigură un echilibru necesar între volumul și consumul producției, cerere la mărfuri, servicii și volumele propuse de întreprinderi și firme. Producătorii au intenția să asigure pe deplin necesitățile consumatorilor, care devin baza planurilor întreprinderilor pe viitor.

În procesul planificării activității economice a întreprinderilor agricole e necesar realizarea pe deplină a potențialului uman, fondurilor de producție, timpului disponibil, resurselor financiare, posibilităților informaționale și noilor tehnologii în scopul îndeplinirii indicatorilor planificați.