Instrumente de Măsurare și Apreciere a Comportamentelor Comunicaționale

„Transformă-ţi permanent viaţa în devotament faţă de adevăr şi

de bine.”(Brâncuşi)

„Nu e destul să ştii trebuie să şi aplici. Nu e destul să vrei trebuie să şi fac.” (Goethe)

Comunicarea este un proces complex, conştient şi reversibil, folosit pentru schimbul de informaţii, sentimente sau ipostaze între oameni.

Introducere

Titlul acestei lucrări de disertaţie pentru masterat, „Instrumente de măsurare şi apreciere a comportamentelor comunicaţionale”, v-a încerca să analizeze în special testele de inteligenţă şi câteva teste specializate, utilizate în psihologia ocupaţională.

Testele care măsoară caracteristicile mintale sunt cunoscute sub denumirea de teste psihometrice. Toţi ne comportăm în aşa manieră astfel încât să fim asertivi, dar atunci când ne simţim vulnerabili sau nesiguri adesea recurgem la folosirea unui comportament agresiv, manipulant sau pasiv. Instruirea în vederea unui comportament de afirmare a personalităţii măreşte şansele de folosire a acestuia mai ales în situaţiile în care avem nevoie de acesta.

Dobândirea aptitudinilor de afirmare a personalităţii ne dă ocazia de a ne schimba vechile tipare şi a aborda viaţa într-un mod pozitiv. Schimbarea modului în care le răspundem altora poate fi o experienţă stimulativă şi interesantă. Este important să împărtăşim această schimbare cu cei apropiaţi deoarece acest lucru îi poate ajuta să se simtă implicaţi în schimbare şi nu ameninţaţi de aceasta. Atunci când cineva îşi afirmă personalitatea şi ne tratează ca atare, ne simţim acceptaţi, recunoscuţi pentru meritele noastre, înşelaţi, fără nici o îndoială. Ne pute simţi, de asemenea, furioşi, enervaţi sau jigniţi, dar simţim că ne bucurăm de libertatea de a declara aceste lucruri pe faţă. Sentimentele menţionate, precum şi libertatea de a ne exprima în mod deschis tind să provoace reacţii în care afirmarea personalităţii să fie prezentă. Comunicarea, din acest motiv, are mai multe şanse de a fi eficientă, dacă se recurge la acest comportament.

Utilizarea comportamentului de afirmare a personalităţii în orice situaţie are mai multe şanse de a conduce la rezultatul ideal, şi de a îmbunătăţii relaţiile cu celelalte părţi implicate.

Această lucrare este organizată pe capitole şi subcapitole, pornind de la definirea noţiunilor de instrumente de măsurare cât şi de apreciere a comportamentelor comunicaţionale. Metodele de cercetare psihologică îmbracă multe forme diferite. Forma de cercetare aleasă depinde de ceea ce se doreşte a se descoperi şi de tipul de resurse disponibile. Există mai multe metode prin care pot fi testate ipostazele în psihologie: prin experimente, prin studii observaţionale, prin studii de caz, prin interviuri şi prin sondaje. Fiecare dintre aceste metode are propriile sale avantaje şi dezavantaje.

Psihologii trebuie să fie foarte atenţi la modul în care îşi conduc cercetarea deoarece, fiind la rândul lor oameni, ei pot fi uşor influenţaţi de prejudecăţi în observaţiile asupra fiinţelor umane.

Vom putea observa că psihologii au la îndemână o serie de instrumente. Fiecare dintre metodele de cercetare pe care le vom examina în această lucrare de disertaţie îşi are propria relevanţă în psihologie. Există totuşi şi alte metode utilizate de psihologi pe care nu le voi prezenta în această lucrare, dar este de menţionat că important este alegerea metodei de cercetare adecvată pentru aspectul investigat.

Se va prezenta atât punctele tari cât şi punctele slabe ale metodei de cercetare folosită în această lucrare.

Concluzia pe care o voi sublinia în final va evidenţia nevoia de comunicare, de relaţionare, ansamblul de sentimente şi comportamente stabilite între indivizi. În fiecare situaţie recurgem la unul din cele patru tipuri de comportament (coleric, sanguin, melancolic, flegmatic), în funcţie de starea de spirit în care ne aflăm la momentul respectiv. Nici unul dintre aceste tipuri de comportament nu poate fi considerat rău sau bun, ci numai diferit; fiecare produce un alt efect asupra celorlalţi şi apare ca rezultat al sentimentelor cu privire la propria persoană.

Capitolul 1

Aspecte ale testării psihometrice

1.1. TESTE NOMOTETICE ŞI IDIOGRAFICE

Prin testele de personalitate se încearcă măsurarea capacităţii mintale, dar există şi alte tipuri de teste care au acelaşi scop. Testele care măsoară caracteristicile mintale sunt cunoscute sub denumirea de teste psihometrice. În acest capitol,se va vedea cum au fost elaborate diverse tipuri de teste psihometrice. Se va analiza în special testele de inteligenţă şi câteva teste specializate, utilizate în psihologia ocupaţională.

Există o serie de aspecte ale testării psihometrice general valabile. Prin acestea se află, de exemplu, distincţia între testele nomotetice şi cele idiografice, pe lângă problemele legate de sensibilitate, validitate şi standardizare.

Testele nomotetice au ca scop decelarea caracteristicilor generale ale populaţiei, în timp ce testele idiografice încearcă să prezinte o imagine detaliată a unui individ. Problema folosirii testelor nomotetice sau a celor idiografice este strâns legată de scopul testului. Testele nomotetice sunt utilizate pentru a găsi legi sau principii generale, deci pentru a compara indivizi diferiţi pe aceeaşi scală. Pe de altă parte, testele idiografice sunt destinate analizei caracteristicilor unei singure persoane – în principiu, nu au ca scop compararea mai multor persoane, în mod sistematic, în schimb, încearcă să asigure o descriere aprofundată a capacităţilor sau a caracterului unei persoane.

Problema folosirii testelor nomotetice sau a celor idiografice este strâns legată de scopul testului. Testele nomotetice sunt utilizate pentru a găsi legi sau principii generale, deci pentru a compara indivizi diferiţi pe aceeaşi scală. Pe de altă parte, testele idiografice sunt destinate analizei caracteristicilor unei singure persoane - în principiu, nu au ca scop compararea mai multor persoane, în mod sistematic, în schimb, încearcă să asigure o descriere aprofundată a capacităţilor sau a caracterului unei persoane.