Memorii ale Calculatorului

Scopul lucrării: Studierea unitatilor de memorie dintr-un calculator (RAM,ROM,Hard-disk,Cash,Memoria video,BIOS)

Memoria unui calculator

De memoriile unui calculator depinde intreg procesul de utilizare a calculatorului caci fara de careva unitate de memorie PC-ul nu va functiona ,in acest referat voi prezenta cele mai importante dintr aceste unitati :

Memoria RAM

Unii includ în termenul de memorie şi orice dispozitiv pentru stocarea datelor, cum sunt discurile, dar ne referim aici numai la memoria RAM sau memoria de sistem, cea care se şterge la oprirea sistemului. Prin memoria de sistem se înţelege acea componentă care are rolul de a stoca temporar date folosite de computer în timpul funcţionării sale. Fizic, este vorba de nişte plăcuţe care se montează pe placa de bază, şi ele conţin circuite de memorie.

Deoarece memoria RAM se montează pe placa de bază, şi există cîteva tipuri distincte de arhitectură a plăcuţelor de memorie, orice adăugare sau înlocuire de memorie RAM trebuie făcută ţinînd cont de ceea ce poate fi montat pe placa ta de bază. O placă de bază poate suporta numai un anumit tip (uneori 2 tipuri, dar nu simultan) de plăcuţe de memorie.

Orice program lansat în execuţie manevrează diverse date, şi pe perioada procesării acestora ele sunt stocate în circuitele de memorie, care sunt foarte rapide în comparaţie cu alte dispozitive de stocare din sistem. Cu cît un sistem are mai multă memorie RAM, cu atît are mai mult spaţiu temporar de manevrare a datelor, şi poate procesa blocuri mai mari de date, sau poate lucra simultan cu mai multe programe. Cînd memoria RAM ajunge să se umple, sistemul începe să funcţioneze mai greu.

Poţi vedea cîtă memorie RAM are sistemul tău chiar de la pornire, cînd se face un test iniţial al circuitelor de memorie, şi apare un contor care avansează rapid pînă la volumul total al memoriei instalate. Un sistem cu performanţe medii are astăzi 512 MB de memorie RAM. În lipsa memoriei RAM, sau dacă memoria RAM este defectă, sistemul poate refuza să pornească, deci şi memoria este o componentă vitală a computerului.

Industria memoriilor este una dintre cele mai dinamice aplicatii ale electronicii din zilele noastre. In ultimi ani chip-urile de memorie au avansat intr-un ritm alert, ceea ce a dus la o scadere dramatica a pretului/MB. Factorul principal care a dus la cresterea productiei fiind cererea de memorie, care a crescut datorita programelor ce utilizeaza tot mai multa memorie dar si datorita avantajului (d.p.d.v. al performantelor) pe care memoria RAM il ofera in comparatie cu alte tehnologii de stocare a informatiei. In acelasi timp performantele noilor module au fost imbunatatite, au scazut timpii de acces iar viteza bus-ului a crescut. Toate aceste caracteristici au fost implementate din cauza mai multor factorii de ordin tehnic, unul dintre acestia ar fi evolutia procesoarelor, care prin cresterea frecventei introduc necesitatea cresterii performantelor pentru memorii. In lungul timpului memoriile au fost construite prin prisma mai multor tehnologii, dintre acestea doar o parte au reusit sa se impuna pe piata. Principalul motiv fiind, dupa cum multi dintre noi cunosc, raportul pret/perfomanta.

In continuare, prin acest articol ne propunem o scurta descriere a modului de functionare pentru cele mai raspindite memorii existente pe piata cit si avantajele/dezavantajele tehnologiilor existente.

Clasificare, memoriile utilizate in PC se clasifica in doua categorii :

ROM (Read Only Memory) acest tip memorie nu poate fi rescrisa ori stearsa. Avantajul principal pe care aceasta memorie il aduce este insensibilitatea fata de curentul electric. Continutul memoriei se pastreaza chiar si atunci cind nu este alimentata cu energie.

RAM (Random Access Memory), este memoria care poate fi citita ori scrisa in mod aleator, in acest mod se poate accesa o singura celula a memoriei fara ca acest lucru sa implice utilizarea altor celule. In practica este memoria de lucru a PC-ului, aceasta este utila pentru prelucrarea tempoarara a datelor, dupa care este necesar ca acestea sa fie stocate (salvate) pe un suport ce nu depinde direct de alimentarea cu energie pentru a mentine informatia.