Rețele de Calculatoare

4.1 Definirea şi rolul reţelelor de calculatoare. Tipuri de reţele

O reţea de calculatoare este un grup de calculatoare şi echipamente periferice care partajează (folosesc în comun) resurse.

Rolul reţelelor este de a oferii utilizatorilor acces rapid la date, imprimante sau alte echipamente periferice aflate pe mai multe calculatoare, asigurând în acelaşi timp fiecărui utilizator performanţele şi securitatea necesare. Operaţia prin care se acordă drepturi utilizatorilor pentru a folosi discuri, directoare, fişiere, echipamente periferice etc. se numeşte partajare (sharing).

Într-o reţea, unul din calculatoare este, de obicei, mai puternic şi gestionează activitatea întregului sistem. Acesta este denumit file-server (gestionar de fişiere) sau mai simplu server. Celelalte calculatoare din reţea poartă numele de workstations (staţii sau posturi de lucru).

Există reţele în cadrul cărora staţiile de lucru nu sunt constituite decât din monitor şi tastatură, fără a avea hard propriu, care transmit toate datele serverului fără a face nici o prelucrare proprie. Aceste staţii de lucru se mai numesc şi terminale neinteligente. În cazul în care o staţie de lucru deţine capacitate proprie de procesare şi poate prelua o parte din instrucţiunile de prelucrare de la calculatorul principal ea este referită ca terminal inteligent.

Calculatoarele din reţea nu trebuie neapărat să fie apropiate între ele putând fi situate fizic în părţi diferite ale unei clădiri sau ale lumii. Din acest punct de vedere, respectiv după aria de răspândire geografică, reţelele de calculatoare se împart în: reţele locale, reţele pe arii extinse (reţele pe arie largă), reţele globale.

Reţelele locale – LAN (Local Area Networks) – constau de obicei dintr-un grup de calculatoare răspândite pe o arie restrânsă (un birou, o clădire sau un grup de clădiri învecinate ale aceleiaşi organizaţii).

Reţele pe arii extinse – WAN (Wide Area Networks) – sunt reţele de mari dimensiuni ce cuprind calculatoare ce se pot afla în diferite colţuri ale unui oraş sau ale lumii.

Reţelele globale – GAN (Global Area Networks) sunt reţele ce leagă calculatoare de pe întreg globul. Cea mai cunoscută reţea globală este Internetul.

Reţelele de calculatoare sunt folosite astăzi în aproape toate domeniile: în învăţământ şi cercetare, în activitatea de producţie, în comerţ, în instituţiile publice etc.

Avantajele utilizării calculatoarelor în reţea sunt multiple. Dintre cele mai importante pot fi enumerate:

1. Partajarea utilizării echipamentelor, indiferent de amplasarea lor fizică, calculatoarele conectate în reţea folosesc în comun hard discuri, imprimante şi alte echipamente periferice;

2. Utilizarea în comun, la distanţă a diferitelor produse software;

3. Accesarea la distanţă a bazelor de date;

4. Comunicarea mai rapidă între oameni, comunicare ce se poate realiza sub formă de text, sunet sau imagine;

5. Realizarea de videoconferinţe utilizate în afaceri, în activitatea politică şi pentru educaţia la distanţă;

6. Creştere ponderii lucrului la domiciliu – teleorking – în totalul activităţilor umane;

1

2007/2008, Anul I, Seria V, Disciplina: Informatică Economică – Reţele de calculatoare

7. Reducerea costurilor de acces la noile tehnologii informaţionale şi de comunicare etc.

În general, toate reţelele au anumite componente comune şi anume:

1. Servere, care sunt calculatoarele ce oferă resurse partajate pentru toţi utilizatorii din reţea;

2. Clienţi, care sunt calculatoare ce accesează resursele partajate în reţea de un server;

3. Mediul de comunicaţie, se referă la modul în care sunt conectate (cuplate) calculatoarele;

4. Datele partajate, reprezintă fişiere puse la dispoziţie de către servere în reţea;

5. Coponente software ce pot fi utilizate în comun;

6. Imprimante şi alte echipamente periferice.

În raport de poziţia (rolul) calculatoarelor, reţelele pot fi împărţite în două mari categorii:

a) reţele de la egal la egal (peer-to-peer);

b) reţele cu server dedicat.

a) Reţele peer-to-peer nu au o organizare ierarhică a calculatoarelor. Fiecare calculator poate fi în acelaşi timp şi client şi server, astfel toate calculatoarele au în reţea un statut egal.

Utilizatorul fiecărui calculator stabileşte ce resurse locale vor fi partajate, astfel încât acestea să poată fi folosite de ceilalţi utilizatori neexistând un administrator responsabil pentru întreaga reţea. Deci resursele unui computer dintr-o reţea peer-to-peer (aplicaţii sau echipamente) pot fi sau nu partajate cu alte calculatoare din reţea.

Reţelele peer-to-peer sunt relativ simple şi mai ieftine decât cele cu server dedicat, dar şi capacităţile lor sunt mai reduse ca performanţe tehnice şi ca număr de utilizatori.

Securitatea într-un sistem peer-to-peer este dificil de realizat, riscul ca persoane neautorizate să aibă access la datele din reţea fiind foarte mare.

b) reţele cu server dedicat se bazează pe conceptul client-server.

Calculatoarele de tip client sau server, deşi pot avea aceeaşi arhitectură de bază, au roluri diferite în cadrul reţelei: clientul cere servicii pe care serverul le poate furniza simultan mai multor utilizatori.

Serverul concentrează, de regulă, cele mai importante şi costisitoare resurse ale reţelei, precum hard-discuri de mare capacitate, imprimante de înaltă calitate, modemuri de mare viteză şi alte periferice costisitoare, cărora le asigură protecţia necesară, permiţând, în acelaşi timp mai multor utilizatori să le folosească.