Determinarea Carbonaților și Bicarbonaților Alcalini din Sol

Scopul lucrării de laborator: în cadrul laboratorului, fiecare student din echipa de lucru va

determina individual conţinutul de carbonaţi si bicarbonaţi din

probe de sol.

Obiectivele urmărite:

1. pregătirea masei de lucru pentru efectuarea lucrării de laborator;

2. determinarea continutului de carbonati / bicarbonati din probe de sol ;

3. precizie si acuratete  erori.

1. Noţiuni generale

Solul reprezintă un material cu conţinut substanţial solid, de grosime variabilă care constituie învelişul superior al scoarţei terestre şi este formaţiunea cea mai recentă de la suprafaţa litosferei. Solul este format din orizonturi care s-au întemeiat şi se întemeiază continuu prin transformarea rocilor ca urmare a unor procese fizice, biologice şi chimice. Rocile suferă procese de alterare fizică, chimică şi biologică fiind transformate în sol. Solul este mantia Pământului transformată şi alterată biologic. El contribuie la reglarea compoziţiei chimice a apelor naturale şi reprezintă un receptor al tuturor deşeurilor provenite din surse naturale sau antropogene.

Solul este alcătuit din particule de dimensiuni diferite numite grunji (granule) - cea mai mică particulă a solului care rezistă la deformarea mecanică. Spaţiile rămase libere între granule constituie porii solului, iar volumul total al porilor reprezintă porozitatea solului. Porozitatea solului depinde de mărimea granulelor, de modul de aşezare şi de uniformitatea acestuia. Lipsa de uniformitate şi aşezarea neregulată a grunjilor reduc porozitatea.

Toate solurile sunt formare din patru componenţi principali: aer, apă, particule minerale, material organic, repartizaţi în trei faze: solidă, lichidă, gazoasă. Aceste faze, respectiv componenţi se întrepătrund şi se influenţează reciproc asigurând mediul natural de creştere şi dezvoltare a plantelor.

2. Recoltarea probelor de sol

Recoltarea solului pentru analiză este o operaţie foarte importantă de care depinde în mare măsură exactitatea rezultatelor cercetărilor. Probele de sol se recoltează în structură naturală şi în structură artificială. Recoltarea solului în structură naturală interesează în special pe agrotehnicieni, iar recoltarea solului în structură artificială se foloseşte în cercetările de laborator. Pentru recoltarea solului în structură artificială, se folosesc:

- sonde de diferite tipuri în funcţie de adâncimea la care se doreşte să se efectueze recoltarea şi de natura solului;

- casmale sau lopeţi cu care se sapă un şanţ până la adâncimea dorită de unde se recoltează apoi proba de sol.

Solul se recoltează în recipienţi de sticlă sau polietilenă cu gâtul larg şi închidere ermetică, spălate în prealabil cu amestec sulfocromic cele din sticlă sau cu detergenţi cele din polietilenă. Se clătesc bine cu apă de la robinet, apă distilată şi apoi se usucă.

3. Partea experimentală

Principiul constă în determinarea carbonaţilor şi bicarbonaţilor alcalini pe cale volumetrică în extractul apos. În aceeaşi soluţie se determină carbonaţii şi apoi bicarbonaţii.

Carbonaţii se determină prin titrarea cu H2SO4 0,01 N în prezenţa fenolftaleinei, iar bicarbonaţii prin titrarea cu H2SO4 0,01 N în prezenţa metiloranjului.

Reacţiile care au loc sunt:

Na2CO3 + H2SO4 → Na2SO4 + CO2 + H2O (fenolftaleina)

NaHCO3 + H2SO4 → NaHSO4 + CO2 + H2O (metil-oranj)

Pentru obţinerea extractului de apă din sol este nevoie următoarele materiale:

- apă distilată,

- sol proaspăt,

- balanţă analitică,

- cilindru gradat,

- pahare Erlenmayer de 250 ml,

- pâlnie de sticlă,

- hârtie de filtru.

Mod de lucru:

Într-un pahar Erlenmayer cu capacitatea de 250 ml, se introduc 50 g din solul proaspăt care apoi tratează cu 100 ml apă distilată şi se agită timp de 30 de minute şi se filtrează pe hârtie de filtru. Dacă filtratul nu este limpede se repetă filtrarea pe un filtru curat.