Semnalele Biomedicale ECG

Scopul lucrării: Sa facem cunoștința cu semnalul biomedicale, cu modul de utilizare a cardiografului, prelucrarea semnalului acestuia şi a fotopletismografului.

Noţiuni teoretice

Se cunoaște faptul ca manifestările vitale din organism generează si fenomene electrice ce proiectează potențiale măsurabile, variabile in timp, in diferite puncte ale corpului; ele reprezintă semnale electrice care informează despre evenimente bioelectrice, numite si biopotențiale electrice.

Prin biosemnal – evoluția in timp a unui potențial ce reflecta activitatea electrica a unui organ .Captarea si prelucrarea biosemnalelor, extragerea informațiilor in cercetarea biomedicala se face prin tehnici adecvate, bazate pe aparatura electronica costisitoare, inclusiv calculatoare dedicate acestei activitatea.

Electrocardiografia reprezintă tehnica de înregistrare a modificărilor potențialelor electrice ce apar in puncte diferite de pe suprafața corpului ca rezultat al activității inimii. Înregistrarea poarta numele de electrocardiografie (ECG) si se realizează cu ajutorul unui aparat denumit electrocardiograf.

Electrocardiograma reflecta evenimentele electrice ale excitației cardiace: ritmul cardiac, ritmul si originea excitației, propagarea impulsului si furnizează informații despre orientarea anatomica a inimii si mărimea relativa a compartimentelor inimii. ECG nu furnizează informații despre activitatea mecanica a inimii (eficienta contracției si pomparea sângelui).

Se numește derivație un circuit constituit din doi electrozi plasați in contact cu subiectul si conectați la bornele unui electrocardiograf. O ECG standard este constituita din 12 derivații obținute prin plasarea a doi electrozi pe membrele superioare, doi electrozi pe membrele inferioare si șase in locații standard de pe piept: 6 derivații ale membrelor (3 standard si 3 augmentate sau mărite) si șase derivații precordiale. Derivațiile pot fi bipolare atunci cînd se folosesc doi electrozi activi (cele 3 derivații standard ale membrelor) si unipolare sau monopolare atunci cînd un electrod este activ (explorator) si al doilea este indiferent (plasat la un potențial constant).

Sistemul celor 12 derivații formează doua plane perpendiculare unul pe celalalt. Primul, denumit planul frontal (Figura 1), este constituit din cele șase deviații ale membrelor iar cel de-al doilea, planul transversal, este format din deviațiile precordiale. Fiecare deviație reprezintă o axa intr-unul din cele doua planuri pe care inima proiectează vectorul activității sale electrice. Fiecare derivație descrie activitatea electrica a inimii dintr-un punct de vedere unic.

Figura 1 Axele reprezentate de derivațiile membrelor in planul frontal

Triunghiul lui Einthoven

Din punct de vedere electric, triunghiul si membrele pot fi reprezentate sub forma unui triunghi echilateral având unul dintre vârfuri orientat in dreptul abdomenului si celelalte doua la nivelul umerilor.