Extras din curs
Cu patru secole în urma, Galvani constata aparitia unor biocurenti în muschiul care se afla
în stare de activitate. în secolul XIX, Dubois-Reymond remarca absenta diferentelor de
potential pe suprafata muschiului aflat în repaus. în aceleasi conditii, explorând simultan
suprafata si interiorul muschiului, autorul înscrie o diferenta de potential pe care o numeste
"curent de leziune", introducând astfel în electrofiziologie o notiune care îsi pastreaza
valabilitatea si în zilele noastre [27].
Progresele înregistrate în tehnica de cercetare au permis studiul biocurentilor la celulele
izolate, folosindu-se microelectrozii de sticla, pirex sau electrozii punctiformi, realizati de
Graham si Gerard, Corabeuf si Weidman.
De la constatarea fenomenelor electrice celulare s-a trecut la studii privind geneza
acestora, stabilindu-se substratul lor biochimic. Un merit deosebit în acest domeniu i-a
revenit lui Corabeuf care, inhibând permeabilitatea membranei celulare în mod selectiv
pentru diversi electroliti, a putut urmari migrarea si consecintele electrice ale migrarii
acestora [27].
Numerosi factori intervin în mentinerea starii de neutralitate dinamica a materiei vii. Acesti
factori sunt detaliati si discutati mai jos:
•Repartitia ionilor în sectoarele intra si extracelulare
O anumita distributie electrolitica în mediul intra-extracelular, guvernata de aport,
metabolism si eliminare, asigura neutralitatea electrica a oricarui compartiment al
tesuturilor vii. Numarul anionilor si al cationilor este acelasi, atât în mediul celular cât si în
cel extracelular, fiind reprezentat de 167 mEg anioni si 167 mEg cationi în celula, si de
154 mEg anioni si 154 mEg cationi în spatiul extracelular [27].
Preview document
Conținut arhivă zip
- Electronica Medicala
- curs_1.pdf
- curs_2.pdf
- curs_3.pdf
- curs_5.pdf