MiniBrowser

Scopul si sarcina lucrarii

1.1 Scopul

De studiat protocolul HTTP.

1.2 Sarcina lucrarii

De creat un HTTP client.

2 Indicatii teoretice

HTTP (Hypertext Transfer Protocol) este un protocol de comunicare pentru transferul informatiei în internet care sunt păstrate pe servere World Wide Web. Este protocolul implicit al WWW, care conform modelului de referintă OSI este de nivel aplicatie.

Când se scrie o adresă în browser aceasta este convertită într-o adresă IP (internet protocol) de către protocolul DNS (domain name system). După această operatie are loc trasnferul de date utilizând protocolul TCP pe portul 80 standard al serverului HTTP, acest transfer se face ca răspuns al cererii HTTP-GET.

HTTP permite 8 metode care indică operatia dorită să fie aplicată sursei identificate.

GET este cea mai folosită metodă, fiind utilizată atunci când serverului i se cere o resursă. Reprezintă o cerere de accesare a unor informatii (entităti) identificate de Request-URI. Semantica metodei GET se schimbă în cerere conditionată dacă mesajul de cerere include câmpuri antet If-Modified-Since, If-Match, If-Range etc. Dacă se specifică un câmp Range, atunci GET va specifica o cerere partială.

HEAD se comportă exact ca metoda GET, dar serverul returnează doar antetul resursei, ceea ce permite clientului să inspecteze antetul resursei, fără a fi nevoit să obţină şi corpul resursei.

POST a fost proiectată pentru a trimite date de intrare către server. În cazul acestei metode datele se include în corpul cererii.

PUT este folosită pentru a depune documente pe server, fiind inversul metodei GET.

DELETE sterge sursa specificată.

TRACE: este o metodă folosită de obicei pentru diagnosticare, putând da mai multe informaţii despre traseul urmat de legătura HTTP, fiecare server proxy adăugându-şi semnătura în antetul Via.

OPTIONS: este folosită pentru identificarea capacităţilor serverului Web, înainte de a face o cerere. Reprezintă o cerere de informatii despre optiunile de comunicare disponibile într-un dialog cerere/răspuns.

CONNECT: este o metodă folosită în general de serverele intermediare.

Codul de stare decrie capacitatea serverului de a intelege si satisface cererea clientului. Prima cifra clasifica codul de stare in cinci categorii:

1xx:Informational – nu e folosit dar e rezervat pentru o eventuala folosire in viitor

2xx:Succes – actiunea a fost receptionata cu succes, inteleasa si acceptata

3xx:Redirectare – o actiune suplimentara trebuie facuta ca cererea sa fie completa

4xx:Eroare la client – cererea contine o sintaxa incorecta sau nu poate fi indeplinita

5xx:Eroare la server – serverul a esuat in procesarea cererii

3 Realizarea sarcinii

Diagramele Use-Case si de Clasa

Figura 1 - Diagrama Use-case

Această diagramă caracterizează funcţionalitatea si comportamentul intregului sistem ce interacţionează cu actorul. Actorul fiind utilizator ajută la delimitarea sistemului şi ofera o imagine clară a ceea ce se asteaptă a se întâmpla în sistem. Cazurile de utilizare sunt construite pe baza nevoilor pe care le au actorii (utilizatorii). Inainte ca serverul si clientul sa schimbe informatii, ei trebuie sa realizeze o conexiune TCP/IP. Fiecare cerere transmisa de un client catre un server de Web incepe cu o metoda HTTP urmata de URL-ul obiectului dorit. Dupa ce serverul receptioneaza si interpreteaza mesajul trimis de client, el trimite clientului un mesaj HTTP de raspuns. Serverul inchide conexiunea este responsabilitatea serverului sa termine o conexiune TCP/IP cu un client dupa ce a indeplinit cererea clientului. Totusi, atat clientul cat si serverul trebuie sa urmareasca inchiderea conexiunii din cauze neasteptate.

Figura 2- Diagrama de clasa

In figura 2 este reprezentata diagrama de clasa, care arata structura sistemului la nivelul software, adica este aratata clasa Mini Browser, ce are ca metoda functia main.

Rezultatul rularii programului

Figura 3 - Rezultatele rularii programului