Capsunaritul

INTRODUCERE

Fructele de căpşun, datorită valorilor alimentare şi economice sânt foarte solicitate pe piaţă. Însă Republica Moldova, dispunând de condiţii pedoclimatice destul de favorabile pentru cultura acestor specii, în anul 2004 a produs numai cca. 4000 tone de fructe. Suprafaţa acestora în ţara noastră s-a redus în ultimul deceniu de cca. 2,4 ori [FAO 2004].

Întru satisfacerea cu fructe a cererii pieţelor interne şi externe se impune majorarea producţiei globale prin înfiinţarea de noi plantaţii mai productive şi sporirea randamentului celor existente. Aceste obiective pot fi realizate prin alegerea raţională a soiurilor cu productivitate înaltă, adaptate la condiţiile pedoclimatice ale republicii şi prin desăvârşirea tehnologiilor de cultivare a lor.

La baza desăvârşirii tehnologiilor de cultivare a speciilor bacifere menţionate stă ameliorarea structurii plantaţiei şi asigurarea unui regim optim de nutriţie prin fertilizarea şi întreţinerea raţională a solului [MIHĂESCU, Gr. 1998; MLADIN, GH., MLADIN, P, 1992; БУРМИCТРОВ, A.Д; 1985, ЖИДЕХИНА, Т.В. 2004].

Gradul de studiere a problemelor vizate, îndeosebi pentru condiţiile Republicii Moldova, nu corespunde cerinţelor actuale în vederea redresării situaţiei create. Nu au fost efectuate cercetări referitor la: sistemul de întreţinere a solului în plantaţiile pe rod de căpşun şi studierea soiurilor noi.

Lipseşte o concepţie unică referitor la obţinerea unor recolte planificate de fructe calitative ale acestor specii cu cheltuieli minime, folosind eficient fondul funciar disponibil şi factorii ecologici.

Reieşind din cele menţionate, se impune efectuarea unor investigaţii complexe pentru evidenţierea soiurilor adaptate la condiţiile concrete de cultură, determinarea parametrilor optimi ai plantelor şi plantaţiei, ai sistemului de fertilizare şi întreţinere a solului conform cerinţelor specifice ale speciei şi culturii intensive. Concomitent cu aceasta se cere stabilirea modalităţilor de obţinere a producţiei planificate de fructe cu reducerea cheltuielilor legate de întreţinere şi recoltare.

În contextul celor expuse, argumentarea teoretică şi desăvârşirea elementelor de bază ale culturii intensive a căpşunului, constituie o problemă destul de actuală pentru republică în vederea sporirii producţiei şi satisfacerii cererii pieţei în fructe calitative.

Scopul şi obiectivele tezei. Scopul investigaţiilor a fost sporirea productivităţii plantaţiilor de căpşun prin desăvârşirea principalelor verigi agrotehnice ale tehnologiilor cultivării intensive a speciilor bacifere: ameliorarea structurii plantaţiei; optimizarea nutriţiei minerale; desăvârşirea sistemului de întreţinere a solului.

1. REVISTA LITERATURII

1.1. Soiul – factorul determinativ al productivităţii căpşunului.

În rezolvarea problemei intensificării culturii speciilor pomicole, inclusiv a celor bacifere, preponderent prin intermediul fondării plantaţiilor un rol determinativ îi revine alegerii soiurilor adecvat condiţiilor pedoclimatice ale zonei de cultură [BARBAROŞ, M. 1997; 1998]. Soiul utilizat în cultură determină în mare măsură termenul intrării pe rod a plantelor, ritmul majorării recoltei şi nivelul randamentului în perioada de exploatare economică a plantaţiei şi calitatea fructelor obţinute. De proprietăţile agrobiologice ale soiului este legat şi randamentul efectuării măsurilor agrotehnice de întreţinere a plantaţiilor şi recoltare a fructelor şi în rezultat eficienţa economică a culturii speciei respective[СARAMAN, I., TCACI, V. 1997]. În acelaşi timp, alegerea soiului trebuie făcută cu discernământ, avînd în vedere potenţialul genetic de productivitate şi capacitatea de adaptabilitate a lor în folosirea la maximum a factorilor ecologici naturali [СARAMAN, I. 1997]. Rezultatele teoretico-experimentale obţinute în acest domeniu pe plan mondial este necesar de analizat separat pe fiecare specie, ţinînd cont de particularităţile agrobiologice şi cerinţele faţă de factorii ecologici şi agrotehnici.

Peste 70% din producţia mondială de fructe ale speciilor bacifere îi revine căpşunului datorită nivelului înalt de adaptabilitate ecologică şi posibilitatea culturii intensive în diferite condiţii pedoclimatice. Producţia globală în ultimii 30 de ani s-a majorat de la 1,39 mln. tone în anul 1974 până la 3,2 mln. tone în anul 2004 [BĂBEABU, N., HOZA, D. 2001]. Această majorare cu menţinerea la acelaşi nivel a suprafeţelor de cultivare se datorează în primul rând creării şi implementării în producţie a soiurilor cu un potenţial înalt de productivitate şi a tehnologiilor intensive de cultivare adecvate proprietăţilor biologice [ROTARI, V. 1997]. Această legitate poate fi confirmată prin rezultatele obţinute în ţările cu cea mai mare producţie globală şi recoltă la o unitate de suprafaţă a plantaţiei.

Un exemplu elocvent poate servi SUA, care produce în prezent cca. 30% din producţia mondială de căpşun. Datorită implementării soiurilor cu un potenţial înalt de productivitate, inclusiv şi de tipul „zi neutră”, recolta de căpşune în decursul a 30 de ani s-a majorat de la 15, 35 t/ha (a. 1974) pînă la 47,9 t/ha (a. 2003), iar producţia globală respectiv de la 224 mii tone pînă la 840 mii tone [BĂBEABU, N., HOZA, D. 2001]. Aceste rezultate au fost obţinute în baza înnoirii permanente a sortimentului utilizat în cultură. Rolul principal în această activitate îi revine Universităţii din California, soiurile căreia fiind implementate numai în acest stat asigură cca. 75% din producţia globală pe ţară. După părerea savanţilor din această universitate, folosirea soiurilor de „zi neutră” va facilita majorarea producţiei şi în alte state ale SUA [BARBAROŞ, M. 2000]. Este necesar de menţionat că cca. 70% din cheltuielile referitor la cercetările pentru căpşun sunt destinate anume investigaţiilor legate de crearea soiurilor noi. În rezultat au fost obţinute soiurile: Elsanta, Honeoye, Gigantella, Camarosa, Chandler, Oso Grande, Pajaro, Selva, Northeaster, Seascape, Sparkle, Selva, Mira, Tristar, Mesabi, Alistar, Cavendish, Earliglow, Shukan, Annapolis, potenţialul cărora în plantaţiile de producţie depăşeşte cota de 50 t/ha de fructe. Fiecare soi este destinat pentru anumite condiţii de cultură, atît pe teren deschis, cît şi protejat[СARAMAN, I.2002].