Înființarea culturii de fasole

Introducere

Agricultura o ramură a economii noastre trebuie să satisfacă la nivel optim cerințele de consum ale populației cu produse agroalimentare; necesarul de furaje pentru animale și de materii prime pentru industrie fasolea este una din cele mai vechi plante cultivate.

Fasolea este folosită pentru pregătirea preparatelor de cultivare.

Peste 500 milioane de oameni consumă curent preparate din fasole.

Timp îndelungat fasolea este numită „carnea oamenilor săraci”, datorită conținutului de proteine bogate în amino acizi esențiali (lizină, arginină, triptofan).

Fasolea se recoltează vara, lasă terenul bogat în azot, curat de buruieni; fasolea este foarte bună premergătoare pentru cerealele de toamnă neprășitoare.

Pe viitor specialiștii din agricultura afirmă că este foarte important să știm: ce cantitate de azot are solul în care a fost cultivat fasolea pentru a regla cantitatea de îngrășăminte.

Capitolul 1 - Importanța culturii de fasole

Fasolea se cultivă pentru păstăile sale care se întrebuințează în stare tânără (neajunse la maturitate fiziologică), la prepararea unor mâncăruri (ciorbe, mâncare de fasole cu sau fără carne, ghiveci, salata de fasole verde-fiartă etc.) în aceiași fază se întrebuințează la fabricarea conservelor (fasole verde, ghiveci etc.).

Păstăile verzi de fasole prezintă o valoare energetică ridicată cca. 40 de calorii, cantități mari de hidrați de carbon 5,5%, substanțe albuminoide 2,9%, vitamina A, acid ascorbic 15 mg la 100 gr., carotina 0,33 mg la 100g.

Boabele uscate de fasole conțin 23-25% substanțe proteice, 45% hidrați de carbon, precum și vitamine A, B, C, din care cauza dau o valoare alimentară foarte ridicată.

Fasolea de gradină se cultiva pentru păstăile sale verzi (imature), care se consumă numai în stare preparată sub forma de ciorbe, diferite mâncăruri prin fierbere sau prăjire, în amestec cu alte legume sau carne; un mod foarte comun și cunoscut sub care se consumă îl reprezintă garniturile și soteurilor simple sau asortate. Aceste preparate se pot obține din păstăile proaspete sau conservate prin fierbere, congelare sau deshidratare. De asemenea, recolta de fasole de grădina poate fi constituită și din boabele (semințele) verzi

(imature), care se consumă ca și fasolea uscată, dar ale căror calități culinare sunt deosebit de apreciate.

Datorită compoziției sale chimice, fasolea prezintă și unele proprietăți terapeutice, fiind recomandată în unele boli metabolice, cum ar fi diabetul. În afară de cele prezentate, este important de menționat că fasolea conține și unele substanțe antinutritive, care, de regulă, se elimină prin apa de fierbere, și unele fibre care reduc digestibilitatea.

Importanța agrofitotehnică - cultura fasolei de grădină valorifică foarte bine terenurile legumicole și se poate realiza în sisteme cu grad de intensivizare variabilă: fasole oloagă în câmp, fasole urcătoare în câmp sau în spații protejate ori sub formă de cultură în ogor, precum și succesivă ori dublă . Cultura se realizează relativ simplu, prin semănat direct, și cuprinde un număr redus de lucrări de întreținere relativ simple; excepție, în acest sens, prezintă cultura fasolei urcătoare.

Fasolea este o excelentă plantă premergătoare și se încadrează ușor în asolamentele legumicole.

Importanța economică - eficiența economică a fasolei de gradină depinde în mare măsură de nivelul cheltuielilor de recoltat; dacă recoltarea se efectuează manual, cheltuielile cu forța de muncă reprezintă circa 60% din total, care se cifrează la peste 600 ore-om/ha. În condițiile unei mecanizări în proporție de peste 85%, consumul de forță de muncă manuală este de circa 95 ore om/ha, la o producție de 5 t/ha.

Fasolea de gradină urcătoare în câmp și în cultura protejată se realizează cu cheltuieli mult mai mari, dar nivelul producțiilor fiind mai mare (de 4-5 ori) se asigură ușor acoperirea cheltuielilor.

Recolta nu are o perisabilitate ridicată, dar în timp se poate deprecia rapid, mai ales dacă se păstrează în condiții improprii.