Importanța Organizării și Utilizării Contabilității Cheltuielilor la Nivelul Entităților Economice

In drumul către progres şi civilizaţie

societatea mama nu poate ocoli ideea

de ordine,disciplina şi prevedere in plan

economic. Ne place sau nu, lumea de ieri,

de astăzi şi de mâine, nu a putut şi nu va putea exista fără contabilitate.

(Paul Samuelson)

INTRODUCERE

Pentru teoreticienii ultimilor decenii contabilitatea apare tot mai pregnant ca un sistem informaţional mai precis ca un sistem formal de identificare, măsurare, grupare şi înregistrare a tranzacţiilor unei organizaţii destinat să furnizeze informaţii care să satisfacă necesităţile prezumtive ale diferiţilor utilizatori . Cererea mare de informaţii contabile a determinat construirea a doua reprezentări ale aceleiaşi realităţi ale întreprinderii: o reprezentare„externă” realizată de contabilitatea financiara sau generala şi una „internă” realizată de contabilitatea de gestiune sau managerială. Informaţiile ce se constituie reprezentarea externă a întreprinderii sunt destinate, şi în principal, utilizatorilor din afara unităţii patrimoniale (acţionari, furnizori, clienţi, organe financiare şi de credit, administraţia fiscala etc.) şi sunt sistematizate în documente de sinteză contabilă cunoscute sub denumirea de conturi anuale.

Prin intermediul datelor oferite de documentele, care reflectă situaţii contabile se pot obţine informaţii coerente, corelate şi verificate, care exprima sintetic principalele aspecte ce caracterizează o entitate patrimonială.

Privita ca sistem informaţional, contabilitatea permite, pe de-o parte, sesizarea, gruparea şi înregistrarea datelor şi, pe de altă parte, furnizarea, după prelucrări corespunzătoare, a unui ansamblu de informaţii conforme cu nevoile diverşilor utilizatori. Aceste acţiuni sunt guvernate de norme, principii, reguli, proceduri care permit obţinerea unor informaţii relevante,comparabile şi compatibile.

Forma organizatorică şi de funcţionare a contabilităţii întreprinderii se diferenţiază, în principal, în raport de concepţia contabilă adoptata. În acest sens cele mai marcante şi mai influente culturi contabile în lume sunt „europeana” şi „anglo-saxonă” . În raport de cele doua culturi contabile se pot utiliza doua concepte organizatorice, monist şi dualist.

Monist în cazul în care la nivelul întreprinderii se organizează un singur circuit contabil, deci o singură contabilitate, atât pentru latura internă, cât şi pentru cea externă a întreprinderii. Dualist, dacă pentru cele două laturi sunt organizate, dar corelate contabilităţii separate.

Sistemul de contabilitate din ţara noastră este organizat, în prezent, după concepţia dualistă ceea ce înseamnă ca îşi organizează conturile astfel încât delimitează într-un circuit distinct pe cele care au ca obiect înregistrarea schimburilor şi relaţiilor cu terţii, precum şi rezultatele financiare si într-un alt circuit conturile care înregistrează producţia, costurile şi rentabilitatea produselor, lucrărilor şi serviciilor executate. Se formează astfel circuitul contabilităţii financiare sau generale şi circuitul contabilităţii de gestiune .

Ne întrebăm:de ce s-a recurs la organizarea contabilităţii în două circuite ? Mai întâi, pentru ca sistemul economiei de piaţă se caracterizează sau ar trebui să se caracterizeze prin transparenţă, ceea ce presupune accesul la informaţiile financiar-contabile a tuturor utilizatorilor interesaţi, apoi economia de piaţă este o economie concurenţială, adică legată de secretul afacerilor, care să protejeze o întreprindere în competiţie cu celelalte întreprinderi. Deci, caracteristica principală a sistemului contabil dualist este că distinge în mod clar informaţiile ce pot fi date publicităţii de cele confidenţiale.

Contabilitatea financiară (generală) are ca obiect înregistrarea tranzacţiilor întreprinderii cu mediul ei extern pentru determinarea periodică şi sintetică a situaţiei patrimoniale şi financiare, cat şi a rezultatului operaţiilor efectuate, asigurând întocmirea documentelor de sinteză contabilă . Contabilitatea financiara are la bază „norme unitare privind organizarea şi conducerea acesteia cu caracter obligatoriu pentru toate unităţile patrimoniale, având ca obiectiv principal furnizarea informaţiilor necesare atât pentru necesităţile proprii, cât şi în relaţiile acestora cu asociaţii şi acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane fizice şi juridice” .

Contabilitatea de gestiune (managerială) are ca scop principal controlul factorilor de producţie în vederea obţinerii de produse, lucrări şi servicii de calitate, cu costuri raţionale. Prin urmare, aceasta se organizează de fiecare unitate patrimonială în funcţie de specificul activităţii ei şi de necesităţile proprii. Ea are ca obiective principale: calcularea costurilor de producţie, stabilirea rezultatelor şi rentabilităţii produselor obţinute, a lucrărilor executate, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe feluri de activitate, urmărirea şi controlul acestuia în vederea cunoaşterii rezultatelor şi furnizarea datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestionarea patrimoniului .

Caracteristica principală a sistemului contabil dualist este că delimitează în mod clar informaţiile confidenţiale. Informaţiile furnizate de contabilitatea financiara sunt utile atât managementului întreprinderii, cât şi acţionarilor sau asociaţiilor, furnizorilor şi altor creditori, clienţilor, băncilor şi instituţiilor financiare, autorităţilor publice şi fiscale, organelor judiciare, salariaţilor şi publicului larg pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare. În schimb, contabilitatea de gestiune furnizează informaţii ce pot fi utilizate numai de câtre managerii şi organismele proprii de supraveghere, analiză şi control intern.

În ţara noastră, organismul principal de normalizare şi reglementare contabilă este Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală pentru Reglementari Contabile, pe lângă care funcţionează şi Colegiul Consultativ al Contabilităţii. Un rol important îl au şi organismele profesionale precum: Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) sau Camera Auditorilor din România.

Astfel, între reglementările contabile de referinţă se număra:

• Legea contabilităţii nr. 82/1991, care a suportat mai multe modificări şi actualizări în acord cu evoluţia sistemului contabil românesc în cadrul procesului de reformă.