Organizarea evidenței operative și evidenței contabile

ROLUL ŞI IMPORTANŢA RELAŢIILOR COMERCIALE ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ

1.1. Definirea noţiunii de comerţ. Actele şi faptele de comerţ

În general, în cadrul activităţii economice se realizează schimburi de valori: acestea presupun că una din părţi oferă ceva, iar cealaltă parte remite contravaloarea ofertei. Prin aceasta se creează două fluxuri de valori, în sens contrar:

- fluxul mărfurilor (bunuri şi servicii);

- fluxul valorilor de schimb (al banilor).

Sunt situaţii în care cele două fluxuri nu se realizează în acelaşi moment, adică una din părţi oferă bunuri sau servicii urmând ca plata să se facă ulterior, iar în alte cazuri livrarea este precedată de acordarea unor avansuri în general băneşti.

Noţiunea de comerţ este definită de dreptul comercial ca fiind un ansamblu de norme juridice de drept privat aplicabile raporturilor juridice născute din acte juridice de comerţ şi fape juridice de comerţ, ca şi raporturilor juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant

Codul comercial stabileşte care sunt actele juridice şi operaţiunile considerate fapte de comerţ şi le supun legilor comerciale indiferent de de calitatea persoanei care le săvârşeşte (comerciant sau necomerciant) Legea consideră fapte de comerţ :

1.Cumpărările de mărfuri sau producte spre a le revinde, fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru , ori numai spre a se închiria ; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde , de obligaţiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ

2.Vânzările de producte , vânzările şi închirierile de mărfuri în natură sau lucrate şi vânzările de obligaţiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ , când sunt cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere

3.Contractele de report asupra obligaţiunilor de stat sau altor titluri de credit circulând în comerţ

4.Cumpărările sau vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale, etc

Actele şi faptele de comerţ obiective se divid în trei categorii fundamentale :

I.Acte şi fapte de interpunere în schimb sau circulaţie ;

Este vorba de cumpărarea şi vânzarea comercială care se deosebesc de cumpărarea şi vânzarea civilă prin câteva criterii desprinse din Codul Comercial :

(a)Vânzarea - cumpărarea comercială nu poate avea ca obiect bunuri imobile Tranzacţiile imobiliare constituie acte juridice civile

(b)Intenţia de interpunere în schimb, în sensul că scopul de revânzare a bunurilor este avut în vedere din chiar momentul cumpărării. Cât timp există intenţia de revânzare , cumpărarea va fi comercială chiar dacă nu este urmată efectiv de un act de revânzare , dar vânzarea nu este comercială decât dacă a fost precedată de o cumpărare comercială Tot în această categorie intră şi operaţiunile de bancă şi schimb Aceste operaţiuni sunt denumite “ comerţ de bancă “ Operaţiunile de bancă sunt cele asupra sumelor de bani în numerar , creditelor şi titlurilor negociabile Operaţiunile de schimb sunt cele de schimb de monedă sau biletele la bancă naţionale sau străine , ca şi cele referitoare la transmiterea de fonduri

II.Acte şi fapte realizate sub formă de întreprindere Astfel , întreprinderea a fost definită ca fiind organizarea sistematică a unor activităţi productive, pe riscul întreprinzătorului, cu scopul producerii de bunuri sau servicii , destinate schimbului şi în vederea obţinerii unui profit

III.Acte şi fapte de comerţ conexe

Sfera subiectelor raporturilor comerciale este delimitată astfel: “ Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale “.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească în mod cumulativ o persoană fizică pentru a dobândi calitatea de comerciant :

a)Să săvârşescă acte şi fapte de comerţ obiective , acestea trebuind săvârşite în nume propriu , deci cel care desfăşoară o activitate comercială în numele altuia nu este comerciant

b)Actele şi faptele săvârşite să fie exercitate permanent şi sistematic, cu titlu de profesiune Nu toate actele şi faptele prevăzute în Codul Comercial pot fi exercitate ca profesiune Unele acte şi fapte de comerţ conexe nu pot fi săvârşite decât accidental (cambiile şi biletele la ordin în producte sau mărfuri). Nu va fi comerciant acela care face întâmplător operaţiuni de bursă, sau care accidental cumpără şi vinde acţiuni ale societăţilor comerciale. Dar legea nu impune condiţia ca profesiunea comercială să fie singura , şi nici măcar cea principală , pentru ca persoana fizică să fie un comerciant

c)Exerciţiul comerţului trebuie să se facă în scop de câştig.

Fondul de comerţ este definit a fi un ansamblu de bunuri mobile şi imobile , corporale şi incorporale pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale în scopul atragerii clientelei şi obţinerii de profit Noţiunea de fond de comerţ nu se confundă nici cu cea de patrimoniu şi nici cu cea de întreprindere

Caracteristicile generale ale societăţilor comerciale sunt următoarele:

- numele comercial - acesta constă , în numele sau , după caz , denumirea sub care un comerciant este înmatriculat la Registrul Comerţului , îşi exercită comerţul şi sub care semnează Fiind un atribut de identificare , numele comercial sau , în cazul societăţilor comerciale , firma , se caracterizează prin noutate

- emblema - reprezintă semnul sau deosebirea care deosebeşte un comerciant de un altul Şi în cazul emblemei legea impune condiţia noutăţii Odată înscrisă în registrul comerţului , emblema va putea fi folosită de comerciant pe panouri de reclamă , facturi , scrisori , note de comandă , prospecte , afişe publicaţii , şi în orice alt mod cu condiţia să fie însoţită în mod vizibil de firma comerciantului

- mărcile de fabrică şi de comerţ - acestea sunt semne exterioare ce au drept scop individualizarea produselor sau mărfurilor unui producător sau comerciant faţă de ale celorlalţi

- clientela şi vadul comercial - clientela este definită ca totalitatea persoanelor fizice sau juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant , adică la fondul de comerţ al acestuia , pentru procurarea de mărfuri şi servicii, iar vadul comercial reprezintă aptitudinea fondului de comerţ de a atrage publicul Nici clientela, nici vadul comercial nu pot fi înstrăinate, prin natura lor, decât odată cu fondul de

comerţ

Fondul de comerţ cuprinde , în afara acestora şi alte elemente incorporale : dreptul de proprietate industrială , drepturile de autor , etc S-a ajuns la concluzia , împărtăşită unanim de unii autori , că fondul de comerţ în ansamblu este un bun incorporal

Aspectele particulare ale contractelor comerciale în raport cu cele civile sunt reglementate prin norme juridice speciale. Aceste dispoziţii urmează a se completa cu reglementările de drept comun , adică cu regulile generale aplicate contractelor civile , reguli cuprinse în Codul Civil Alături de acele juridice unilaterale şi de faptele juridice ( licite sau ilicite ) contractul comercial reprezintă principalul izvor al obligaţiilor comerciale

Ca orice contract , contractul comercial pentru a fi încheiat trebuie să îndeplinească anumite condiţii de validitate : consimţământul , capacitatea , obiectul şi cauza Potrivit reglementărilor de drept comun , consimţământul părţilor contractuale va trebui să existe , să fie exteriorizat , să provină de la o persoană cu discernământ şi să fie liber de orice vicii Astfel , contractul comercial va fi anulabil în cazul în care consimţământul uneia dintre părţi a fost viciat prin eroare , dol sau violenţă Leziunea este o cauză de nulitate care nu operează în materie comercială , deoarece , chiar în caz de constatare a unei disproporţii vădite între prestaţii , partea lezată continuă a fi obligată din moment ce încheierea de tranzacţii profitabile ţine de chiar esenţa activităţii comerciale Şi în materia capacităţii contractuale se vor aplica dispoziţiile de drept comun, la care se adaugă o serie de incapacităţi speciale , prevăzute de legile comerciale , cum ar fi interdicţia încheierii de către propus a unor operaţii de natura comerţului cu care este însărcinat sau interdicţia încheierii de către asociaţii cu răspundere nelimitată a unor operaţiuni care ar atinge interesele societăţii comerciale, afară de cazul în care există consimţământul celorlalţi asociaţi

Cauza şi obiectul contractelor comerciale trebuie să îndeplinească , în principal , condiţia liceităţii , la care se adaugă şi celelalte condiţii prevăzute de dreptul comun ( să existe , să fie morale , obiectul să constea dintr-un fapt personal al celui care se obligă , etc )

Alăturat acestor condiţii de fond , contractele comerciale trebuie , uneori , să îndeplinească şi anumite condiţii de formă , deşi în materie comercială domină principiul consimţământului Formalismul apare , aşadar , în materia contractelor comerciale ca o excepţie , dar , după cum s-a arătat mult mai adesea decât formalismul direct prescris de lege ad validitatea , sub sancţiunea nulităţii , vom întâlni un formalism extrinsec , indispensabil eficacităţii actului

Contractele comerciale au adesea un suport sau o acoperire administrativă , aproape întotdeauna fiind nevoie de sprijinul sau autorizarea statului sub o formă directă sau indirectă , în special atunci când se acordă credite sau subvenţii În astfel de situaţii , trebuie completate formulare , se fac înregistrări , etc Trebuie adăugat că cerinţa formei scrise pentru probarea unui raport juridic obligaţional nu implică întotdeauna ca respectivul raport să se încheie în forma clasică a unui contract Se poate recurge şi la alte forme care echivalează cu un contract încheiat în formă scrisă : oferta scrisă urmată de acceptare , comanda scrisă urmată de confirmare , redactarea unei minute , protocol , semnate de ambele părţi , etc Conform teoriei informaţiunii contractul se va considera încheiat în momentul cunoaşterii de către ofertant a acceptării ofertei , dacă este vorba de un contract sinalagmatic , sau în momentul în care oferta a ajuns la cunoştinţa destinatarului , dacă este vorba de un contract unilateral