Rolul Investițiilor în Crearea și Dezvoltarea Patrimoniului Întreprinderilor

CAPITULUL I.

ROLUL INVESTIŢIILOR ÎN CREAREA ŞI DEZVOLTAREA

PATRIMONIULUI ÎNTREPRINDERILOR.

1.1. POTENŢIALUL INVESTIŢIONAL AL ÎNTREPRINDERILOR

Capacitatea unui sistem de a-şi propune şi realiza obiective la limita unor orizonturi temporale mai apropiate sau mai depărtate este dată prin potenţialul investţional al întreprinderilor.

În aparenţă, potenţialul investiţional este determinat prin nivelul şi calitatea resurselor de care sistemul dispune sau le poate atrage pentru atingerea scopului pe care şi-l propune. Astfel privită problema, s-ar părea că sistemele bogate în resurse sunt singurele capabile a-şi propune obiective ambiţioase. Concluzia ar fi justă dacă am asimila resurselor toate dimensiunile cantitative şi calitative ale factorilor obiectivi şi subiectivi angajaţi într-un proces investiţional, dacă am putea amplifica suficient de mult conştientizarea implicării hazardului în acţiunile noastre, dacă am considera actul alegerii ca o consecinţă a modului de conştientizare a raportului între ceea ce dorim şi ceea ce putem angaja pentru satisfacerea acestei dorinţe.

De fapt însă prin resurse se înţelege “nivelul disponibilului din diferite categorii de factori (material, financiar,uman) şi oarecum calitatea acestora”¹. Potenţialul investiţional al unui sistem (întreprindere sau firmă ,în particular şi în special) nu poate fi însă redus la atât. Acesta trebuie considerat prin prisma posibilităţilor investitorului de a stabili şi realiza strategii investiţionale în acord cu obiectivele propuse şi cu resursele de care dispune, ambele privite pe perioade suficient de lungi, printr-o implicare corespunzătoare a unor influenţe mai mult sau mai puţin dorite, mai mult sau mai puţin favorabile. Potenţialul investiţional este precizat nu atât prin nivelul resurselor materiale, financiare şi umane cât prin capacitatea factorului uman de a le transforma în efecte conform cu obiectivele pe care şi le propune. El este definit în cadrul unei problematici investiţionale deosebit de ample şi complexe pe care o putem degenera într-o triadă a continuumului dezvoltării:

OBIECTIVE (SCOP) ─ STRATEGII (POLITICI)─RESURSE

Evoluţia sistemului întreprindere depinde de capacitatea decidenţilor de:

1)a alege investiţii în acord cu obiectivele şi scopurile propuse;

2)a ameliora strategiile şi politicile de dezvoltare în vederea creării de condiţii pentru creşterea calităţii investiţiilor;

1.Dumitru Zaiţ, Fundamentele economice ale investiţiilor, Ed. Sanvialy, Iaşi,1996

3)a alege proiecte de investiţii care să permită o valorificare raţională a tuturor resurselor rare, umane şi financiare de care se dispune pentru atingerea obiectivelor propuse.

Aceasta s-ar rezuma deci în stabilirea de obiective realizabile prin strategii juste, considerând disponibilităţile de resurse şi potenţând calitativ contribuţia investiţiilor la atingerea obiectivelor pe care un sistem şi le propune.

Considerat astfel, potenţialul investiţional capătă o dimensiune aproape independentă de nivelul cantitativ al resurselor , implicit financiare , de care un sistem dispune sau pe care le poate atrage pentru promovarea intereselor sale.

Modificarea în timp a potenţialului investiţional explică aproape în totalitate apariţia , evoluţia şi dispariţia firmelor.

Modul în care un investitor major profită de o conjunctură favorabilă pentru a se lansa cu şanse de câştig ar putea chiar duce la concluzia că uneori , nu este nevoie să dispui în afaceri decât de curaj , fler şi multă imaginaţie.

Potenţialul investiţional este mai bine definit dacă sunt precizaţi factorii unei investiţii: obiectul, subiectul, costul şi beneficiul. Aşa cum se constată , printre aceşti factori nu figurează direct resursele şi nici alte elemente care ar putea fi asimilate factorilor investiţionali (firme sau organisme implicate , progresul tehnic , organizarea etc.).

Elementele-factori prin care este definită o investiţie trebuie în esenţă să precizeze:

- cine suferă acţiunea = obiectul

- cine produce acţiunea = subiectul

- ce efort este angajat = costul

- ce efecte se vor obţine = beneficiul.

Primii doi factori “botează” investiţia , în timp ce ultimii doi o caracterizează.

„O întreprindere are un potenţial investiţional ridicat în măsura în care , la un nivel dat al resurselor pe care le poate angaja , poate obţine un beneficiu mai mare în raport cu alţi investitori.”²