Producerea Importul Comercializarea sau Punerea Ilegală la Dispoziție a Mijloacelor Tehnice sau Produselor Program

Introducere

Etapa actuală de dezvoltare a Republicii Moldova, ca stat suveran, independent, democrat şi de drept, se caracterizează prin dezvoltarea şi răspândirea rapidă a tehnologiilor informaţionale, prin rolul sporit al domeniului informaţional ce include totalitatea informaţiei, infrastructurii informaţionale şi de telecomunicaţii, a subiecţilor care efectuează colectarea, formarea, răspândirea şi utilizarea informaţiei sistemului ce reglementează relaţiile sociale apărute în acest sens.

Reţelele de comunicaţii şi sistemele informatice au devenit un factor esenţial în dezvoltarea economică şi socială.

În multe ţări tehnica computerizată se utilizează de forţele armate, în energia atomică, electrică, în cercetările cosmice şi în alte sfere vitale ale activităţii omului. Computerele personale tot mai des devin un instrument ce facilitează şi accelerează procesele de muncă intelectuală şi fizică.

Însă practica demonstrează că tehnica computerizată se utilizează nu numai în scopuri social-utile, ci şi în scopul săvârşirii diferitelor infracţiuni economice, contra intereselor personale, intereselor colectivităţilor şi ale statului.

Numărul în creştere de încălcări ale securităţii informaţionale a generat deja daune financiare considerabile, a subminat încrederea utilizatorilor şi a avut un efect nefavorabil asupra dezvoltării comerţului electronic. Cetăţenii, administraţia publică şi întreprinderile reacţionează prin punerea în aplicare a unor tehnologii de securitate şi proceduri de gestionare a securităţii.

Funcţionarea tehnologiilor informaţionale acţionează atât direct, cât şi indirect asupra tuturor sectoarelor societăţii contemporane.

Din această cauză, legislaţia penală a majorităţii statelor este chemată să asigure protecţia drepturilor şi intereselor legale ale personalităţii, societăţii şi statului în lumea materială. O dată cu evoluţia continuă a tehnologiilor informaţionale şi a mijloacelor de telecomunicaţii, acestea au devenit un element indispensabil al vieţii umane, activităţii sociale şi mecanismelor statale. Aceasta a pus pe ordinea de zi a multor state necesitatea susţinerii normativ-juridice a noilor relaţii ce iau naştere în procesul utilizării tehnologiilor informaţionale şi de telecomunicaţii, formării cadrului juridic cu un cerc clar de categorii şi noţiuni-elemente importante în dezvoltarea esenţei fenomenelor.

Problema asigurării securităţii informaţiei şi tehnologiilor computerizate, inclusiv prin mijloace juridico-penale, este una dintre cele mai acute în majoritatea ţărilor lumii, în special când este vorba despre utilizarea computerelor, sistemelor şi reţelelor informatice în industrie şi afaceri. În urma diverselor atacuri şi efracţii informatice întreprinderile suportă pierderi enorme.

În legătură cu aceasta, trebuie menţionat, înainte de toate, că în statele unde informatizarea vieţii sociale a atins un nivel avansat, atât cercetătorii, cât şi legiuitorii susţin că există o categorie distinctă de infracţiuni, numită generalizat „informatice” sau „infracţiuni înalt tehnologizate” („computers crimes” sau „high-tech crimes”).

Până în prezent nu există o definiţie general acceptată a acestor infracţiuni, iar definiţiile ce dezvăluie esenţa lor poartă un caracter operaţional. Fapt determinat de lipsa opiniei unitare asupra temeiului atribuirii faptelor ilegale la aşa infracţiuni în legătură cu modificările continue ale tehnologiilor informaţionale computerizare.

Ţin să menţionez că legislaţia privind răspunderea penală pentru infracţiunile informatice se deosebeşte esenţial de la o ţară la alta şi nu în toate statele legislaţia este adaptată în mod corespunzător la cerinţele crescânde în mod continuu în vederea intensificării protecţiei juridico-penale a valorilor legate de utilizarea informaţiei şi a tehnologiilor computerizate.

Statul nostru, fiind un stat tânăr, aflându-se într-o continuă dezvoltare în toate compartimentele şi aspirând la standartele internaţionale a inclus în legislaţia penală un întreg compartiment ce reglementează protecţia informaţiei computerizate, şi anume Capitolul XI CP care se intitulează: „Infracţiuni informatice şi infracţiuni în domeniul telecomunicaţiilor.” O infracţiune din domeniul informaticii ce este tot mai des săvârşită, este cea prevăzută de art.260 C. Pen., şi anume producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziţie a mijloacelor tehnice sau produselor program. Această denumire a fost modificată în 2009, fiind adaptată conform art.6 a Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică.