Studiu Asupra Lucrărilor de Reconstrucție Ecologică a Siturilor Industriale Neutilizate și Poluate

Introducere

O analiză a perioadei actuale arată că societatea a ajuns la un nivel superior de dezvoltare ştiinţifică şi tehnică. Setea continuuă de dezvoltare cu orice preţ a condus la diferite probleme create mediului. Lipsa de măsură, preocuparea ardentă pentru producţii şi randamente record , lăcomia, capcanele inteligenţei egoiste şi ale orgoliului, absenţa, uneori, a înţelepciunii şi a prevederii, au făcut să se tulbure grav echilibrul milenar al naturii, să se calce legile acesteia, să se distrugă “puncte de sprijin” ale planetei, degradând factorii de mediu, respectiv aerul, apa şi solul. Dintre aceşti factori, de prima importanţă, este solul care, sub diferitele sale aspecte, este un “organism viu”, integrat în biosferă.

Solul, definit ca fiind formaţiunea naturală cea mai recentă de la suprafaţa litosferei, este reprezentat printr-o succesiune de straturi (orizonturi) care s-au format şi se formează permanent prin transformarea rocilor şi a materiei organice, sub acţiunea conjugată a factorilor fizici, chimici şi biologici, în zona de contact a atmosferei cu litosfera. Solul reprezintă un factor de mediu vital atât pentru activităţile umane, cât şi pentru dezvoltarea ecosistemelor, fiind considerat o resursă naturală practic neregenerabilă ce se degradează cu precădere datorită activităţilor antropice, dar şi fenomenelor naturale. Solul se formează printr-un proces foarte lent şi furnizează produse agricole, biomasă şi materii prime. El serveşte ca o platformă pentru activităţile umane şi peisaj şi ca o arhivă culturală şi joacă un rol esenţial pentru habitat. Solul depozitează, filtreză şi transformă multe substanţe, incluzând apa, nutrienţii şi carbonul. Acesta este principalul suport al tuturor activităţilor socio-economice şi constituie factorul de mediu expus cel mai uşor la poluare.

Contextul european şi naţional în care preocupările pentru protecţia solului, utilizarea durabilă a acestuia, conservarea şi acolo unde este adecvat refacerea capacităţii acestuia de a îndeplini cât mai multe dintre funcţiile sale, este într-o evoluţie ascendentă semnificativă. În cadrul acestui domeniu larg şi complex, protecţia solului la procesele de contaminare are abordări distincte. În interiorul acestora, România a început să-şi creeze propria competenţă şi experienţă, ceea ce a condus la începerea soluţionării corespunzătoare a situaţiilor existente.

Siturile contaminate reprezintă o realitate a României de care începe să se ţină seama. Pericolul potenţial pentru om şi mediu este primul motiv. Un al doilea motiv îl reprezintă numărul mare de terenuri contaminate unde funcţiunile şi utilizările acestora se alterează, se restrâng sau chiar se pierd. Activităţile economice ale României au produs în timp o multitudine de tipologii de contaminări ale mediului geologic: contaminări cu ţiţei şi produse petroliere, substanţe chimice periculoase, substanţe organice, pesticide, substanţe radioactive, etc. Ele au afectat solul cu rol pedologic, formaţiunile geologice şi acviferele, de la suprafaţa terestră, din apropierea suprafeţei sau chiar la adâncimile mai mari până la care a ajuns activitatea umană. Activităţile economice recente sau actuale produc în continuare, accidental, contaminări ale mediului geologic.

România acordă atenţie reutilizării terenurilor contaminate, cerinţelor de securitate ecologică şi siguranţă de mediu pentru protecţia populaţiei şi mediului. Se are în vedere atât promovarea gestionării siturilor contaminate, a tuturor activităţilor directe sau conexe acesteia cât şi respectarea cerinţelor legislative şi a reglementărilor din domeniu. Guvernul, prin instituţiile specializate urmăreşte ca toate activităţile de gestionare a siturilor contaminate să fie strict reglementate şi controlate şi să se desfăşoare la cele mai bune standarde tehnico-ştiinţifice şi de securitate ecologică şi siguranţă de mediu.

Capitolul I : Generalităţi privind siturile industriale cu potenţial de reabilitare

1.1. Prevenirea şi combaterea poluării

Patrimoniul ecologic reprezintă ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice şi biocenotice ale mediului natural a caror importanţa şi valoare ecologică, economică, ştiinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică, recreativă şi cultural-istorică au o semnificaţie relevantă sub aspectul conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al integrităţii funcţionale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi viitoare.

Mediul se defineşte ca fiind sistemul fizic şi biologic exterior în cadrul căruia trăieşte omul şi alte organisme într-o complexă interdependenţă. Acesta este constituit din totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi prin activităţi umane, care în strânsă interacţiune, influenţează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă pentru om, de dezvoltare a societăţii.

Mediul în care trăim este biotopul nostru, iar oamenii împreună cu toate fiinţele aflate în mediu, alcătuiesc biocenoza respectivă.

Principalii factori naturali ai mediului sunt: aerul, apa, solul şi subsolul, pădurile şi orice altă vegetaţie terestră şi acvatică, rezervaţiile şi monumentele naturii. Dintre aceşti factori, solul, sursa de viaţă, de abundenţă şi fertilitate, are un rol fundamental în mediu, fără de care este de neconceput viaţa pe pământ.

În România, solurile sunt clasificate în 12 clase:

- protisoluri (litosol, regosol, psamosol, aluviosol, entiantroposol);

- cernisoluri (kastanoziomuri, cernoziomuri, faeziomuri, rendzine);

- andisoluri (andosol);

- cambioluri (eutricambosol, districambosol, entrocambosol rodic);

- spodisoluri (prepodzol, podzol, criptopodzol);

- luvisoluri (preluvosol, luvosol, planosol, alosol);

- umbrisoluri (nigrosoluri, humosiosol);

- pelisoluri (vertosol);

- hidrisoluri (gleiosol, limnisol, stagnosol);

- salsodisoluri (soloneţ, solonceac);

- histisoluri (foliosol, histosol);

- antrisoluri (erodosol, antrosol).

Prin activitatea sa, omul a reuşit să dea noi dimensiuni mediului său natural de viaţă, să realizeze un cadru nou putând realiza binefaceri, dar şi daune incalculabile. Orice modificarea parametrilor solului cum ar fi creşterea acidităţii lui se răsfrânge asupra tuturor funcţiilor sale, creând aşa zisul multi – impact care conduce implicit la necesitatea unor sisteme de protecţie primară şi secundară.

Protecţia primară urmăreşte dezvoltarea unei politici europene de protecţia solului în corelaţie cu: populaţia umană, dezvoltarea suprafeţelor, turism, agricultură, transport, industrie/energie, evenimente naturale, minerit, schimbări climatice, lipsă de apă, emisii în aer, apă şi în teren, consum al terenurilor, intensificarea agriculturii şi practicile manageriale, incendiile.

Protecţia secundară urmăreşte realizarea următoarelor instrucţiuni: privind nitraţii, pentru canalizare, privind nitriţii, pentru folosirea apei, măsuri de prevenire a poluării aerului, măsură de dezvoltare spaţială sau folosirea terenului.

Poluarea reprezintă contaminarea mediului cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală a ecosistemelor (organismele vii şi mediul în care trăiesc).

Există două categorii de materiale poluante (poluanţi):

- poluanţii biodegradabili, sunt substanţe care se descompun rapid în proces natural;

- poluanţii nondegradabili, sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural.

Poluarea este deosebit de evidentă şi în cazul solului. Poluarea solului (fig. 1) constă în acele acţiuni antropice care, de regulă, conduc la dereglarea funcţionării normale a acestuia ca suport şi mediu de viaţă în cadrul diferitelor ecosisteme.

Fig.1- Sol poluat

Solul poate fi poluat:

- direct, prin deversări de deşeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngrăşăminte şi pesticide aruncate pe terenurile agricole;

- indirect, prin depunerea agenţilor poluanţi ejectaţi iniţial în atmosferă, apa ploilor contaminate cu agenţi poluanţi “spălaţi” din atmosfera contaminată, transportul agenţilor poluanţi de către vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sola apelor contaminate.

În ceea ce priveşte poluarea prin intermediul agenţilor poluanţi din atmosferă, se observă anumite particularităţi. Spre exemplu, ca regulă generală solurile cele mai contaminate sunt cele care se află în preajma surselor de poluare. Nivelul contaminării solului depinde şi de regimul ploilor. Acestea spală în general atmosfera de agenţii poluanţi şi îi depun pe sol, dar în acelaşi timp spală şi solul, ajutând la vehicularea agenţilor poluanţi spre emisari. Într-o oarecare măsură, poluarea solului, depinde şi de vegetaţia care îl acoperă, precum şi de natura solului. Lucrul acesta este foarte important pentru urmărirea persistenţei pesticidelor şi îngrăşămintelor artificiale pe terenurile agricole.