Analiza gestiunii resurselor umane la SC Uzinele Textile Timisoara SA

INTRODUCERE

În pofida faptului că progresul tehnic a redus tot mai substanţial prezenţa omului în unele procese de producţie, pe nici o treaptă de evoluţie a umanităţii nu s-a remarcat vreun proces care se poate dispensa de contribuţia omului. Dimpotrivă, această implicare devine tot mai substanţială întrucât omul concepe şi realizează aparatul productiv necesar satisfacerii nevoilor sale tot mai diverse.

În literatura economică este unanim acceptată ideea că dintre resursele economice, cele umane deţin întâietate, întrucât oricât de tehnicizat ar fi procesul de producţie este nevoie de intervenţia omului pentru a rezolva anumite situaţii neprevăzute sau pentru a crea noi stări ale aparatului productive care să corespundă unui nou context economic şi social.

Dezvoltarea economiei şi a tehnicii, transformarea rapidă a mediului social al organizaţiilor, creşterea responsabilităţii sociale şi a mobilităţii resurselor umane, schimbarea psihologiei industriale reprezintă aspecte semnificative care evidenţiază importanţa resurselor umane pentru o organizaţie.

Resursele umane sunt primele resurse strategice ale unei organizaţii ( societate comercială, instituţie, asociaţie, etc), în noua societate informaţională capitalul uman înlocuind capitalul financiar ca resursă strategică. În jurul resurselor umane, ce reprezintă nucleul oricărei organizaţii de succes gravitează toate celelalte resurse materiale, financiare, informaţionale şi gestionarea acestora pentru obţinerea eficienţei economice trebuie să fie obiectivul oricărei întreprinderi

Resursele umane sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi dezvoltare, în capacitatea lor de a şi cunoaşte şi învinge propriile limite. Succesul unei organizaţii, gradul de competitivitate al acesteia, pornesc de la premisa că oamenii sunt bunul cel mai de preţ al organizaţiei. Resursele umane constituie un potenţial uman deosebit care trebuie înţeles, motivat şi implicat cât mai deplin în realizarea obiectivelor organizaţiei. Totodată resursele umane reprezintă singura resursă din cadrul unei întreprinderi care poate avea capacitatea de a-şi mări valoarea sa odată cu trecerea timpului, spre deosebire de toate celelalte resurse a întreprinderii, care se uzează dacă nu fizic, atunci moral.

Resursele umane reprezintă organizaţia. Oamenii reprezintă o resursă comună, resursă cheie, o resursă vitală de azi şi de mâine a tuturor organizaţiilor, care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul competitiv al acestora. Acestea sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi dezvoltare, precum şi capacitatea lor de a-şi cunoaşte şi învinge propriile limite, pentru a face faţă noilor provocări sau exigenţe actuale. Resursele umane sunt valoroase, rare, dificile de imitat şi, relativ, de neînlocuit.

Toate acestea plus considerentul că este necesară o mai bună cunoaştere a unui anumit subsistem al organizaţiei şi anume, departamentul de resurse umane, a argumentelor referitoare la creşterea eficienţei folosirii acestei resurse vitale, a rolului şi particularităţilor acestuia a dus la alegerea temei “Analiza gestiunii resurselor umane la S.C. Uzinele Textile Timişoara S.A.”

Succesul în orice domeniu de acivitate social-economică poate fi asigurat numai prin folosirea raţională şi eficientă a resurselor umane. În acest sens, este deosebit de important ca toate activităţile din acest domeniu să se desfăşoare într-un mod profesionist, pentru atingerea obiectivelor şi în consens cu misiunea firmei.

Lucrarea realizată este structurată pe două capitole reprezentative în cadrul cărora sunt relatate cât se poate de amănunţit interdependenţele dintre asigurarea cu personal şi eficienţa utilizării acestui capital uman în buna desfăşurare pe diferite domenii de activitate a unei societăţi.

Primul capitol „Resursele umane – factor de producţie esenţial pentru activitatea firmei” tratează im principal aspectele teoretice legate de resursele umane. De-a lungul timpului economiştii au considerat munca a fost considerată cel mai important factor de producţie având capacitatea de a pune şi ceilalţi factori în funcţiune. Aşadar din perspectiva întreprinderii potenţialul elementului uman constituie partea creativă activă şi coordonatoare a ativităţii economice reprezentând mijlocul principal în sporirea eficienţei. Tot în acest capitol sunt prezentaţi şi principalii indicatori ai analezei resurselor umane care evaluează asigurarea firmei cu forţă de muncă şi utilizarea forţei de muncă. Productivitatea muncii şi profitul pe salariat sunt indicatorii care descriu cel mai bine eficienţa resurselor umane.

Cel de-al doilea capitol “Analiza asigurării şi utilizaării forţei de muncă şi căi de creştere a productivităţii muncii la SC UTT S.A.” prezintă situaţia societăţii comerciale Uzinele Textile Timişoara SA în ceea ce ptiveşte volumul dinamica, structura forţei de muncă şi calificarea forţei de muncă analizându-se datele din anii 2007 şi 2008.

De asemena sunt prezentate şi analizate datele referitoare la societate în ceea ce priveşte utilizarea timpului de lucru al muncitorilor, productivitatea muncii şi profitul pe un salariat.

Subcapitolul „Căi de creştere a productivităţii muncii” tratează aspectele esenţiale care trebuies luate în considerare de către o firmă care are drept obiectiv creşterea productivităţii muncii. De altfel sunt indicate cele mai importante metode prin care mărirea productivităţii muncii este realizabilă.