Efectele dezvoltării economice durabile asupra nivelului de trai și calitatea vieții în contextul procesului de extindere a Uniunii Europene

INTRODUCERE

Întreaga evoluție istorică a dezvoltării economice, cu toate valențele ei pozitive, dar și cu insuccesele sale, a pregătit condițiile afirmării și apariției dezvoltării durabile. Dezvoltarea durabilă exprimă nevoia de fundamentare a evoluțiilor mediului economic în corelație cu comportamentul general față de mediul natural și cel social.

Dezvoltarea economică, așa cum s-a desfașurat secole de-a rândul, nu mai poate fi continuată fară a ține seama de condiționările și restrictiile impuse de celelalte două medii.

Noua viziune asupra dezvoltării viitoare a lumii pornește de la necesitatea asigurării egalității șanselor generațiilor umane care coexistă și se succed la viață. Oamenii de știință, politicienii, societatea civilă constientizeaza necesitatea schimbării actualului mod de a produce și de a consuma bunuri în societate, trecându-se astfel la o dezvoltare cu caracter durabil, bazată pe o economie umană și pe compatibilitatea mediului creat de om cu mediul natural, a profitului monetar cu cel social-uman.

Dezvoltarea durabilă este un proces complex, neegalat de nici unul din conceptele precedente. Astăzi este unanim acceptat că dezvoltarea poate fi durabilă (sau sustenabilă) „dacă satisface nevoile generațiilor prezente fară a compromite posibilitățile generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. În această formulare sintetică, dezvoltării durabile i se conferă un caracter moral, de echitate intre generații în asigurarea resurselor naturale și conservarea Planetei.

Sublinierea importanței mediului natural pentru orice proces de creștere și dezvoltare este pe

deplin înteleasă, având în vedere marile pierderi de mediu natural și de resurse pe care le-a suportat planeta în procesul industrializarii și modernizarii principalelor țări dezvoltate astăzi din punct de vedere economic. Alături de mediul economic și mediul natural, dezvoltarea durabilă cuprinde și mediul social. Considerarea acestuia din urmă este absolut obiectivă, daca se ține seama de intercondiționările lui cu celelalte două medii. Fenomenele sociale sunt determinate de mediile economic și natural, având la rândul lor un rol activ în favorizarea sau frânarea proceselor economice, ecologice, de dezvoltare economică și, mai ales, de dezvoltare durabilă.

Noile curente pun accent pe importanța dimensiunii calitative a creșterii economice. Dezvoltarea este mai bine deservită atunci când calitatea și cantitatea creșterii se împletesc și când procesul se axeaza pe dimensiunile umane, sociale precum și pe cele referitoare la mediul înconjurător și la guvernare.

Dezvoltarea trebuie sa determine îmbunătațirea calității vieții oamenilor și extinderea abilităților lor de a-și modela propriul viitor. În general aceasta înseamna un venit pe locuitor mai mare prin intermediul creșterii economice, dar implica și o educație mai echitabilă, oportunități pentru un loc de muncă, egalitate a sexelor, sănătate mai bună, mediu natural mai curat, sistem judiciar și legal imparțial, libertăți civile și politice.

Apariția conceptului de dezvoltare durabilă (D.D.) este strâns legată de Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu de la Stockholm din 1972. Cu acest prilej comunitatea internaționala și-a exprimat îngrijorarea și preocuparea în legatura cu problema protecției și conservării mediului înconjurător, în dependența directă cu asigurarea și exercitarea drepturilor fundamentale ale omului. Douăzeci de ani mai târziu, la Conferința ONU de la Rio de Janeiro pentru Mediu și Dezvoltare s-a acceptat imperativul considerării interdependente a mediului economic și a celui natural, deși principiul eficienței sociale nu a fost înca discutat la acel moment.

Conceptul dezvoltării durabile și-a sporit complexitatea în 2002, la Summitul Mondial privind Dezvoltarea Durabilă de la Johanesburg, când s-a recunoscut larg că omiterea componentei sociale din conținutul dezvoltării durabile poate dauna grav vieții și Planetei.

Necesitatea dezvoltării durabile este promovată continuu de organismele internaționale ale ONU, cu ocazia tuturor summiturilor desfașurate. În context european trebuie menționat faptul ca Uniunea Europeană condiționează atât țările membre cât și pe cele care doresc integrarea în Uniune să realizeze standardele dezvoltării durabile.

La nivelul Uniunii Europene principalele întâlniri la nivel înalt pentru elaborarea Strategiei Dezvoltării Durabile Europene (SDD) au fost:

- În martie 2000, în cadrul Summit-ului Consiliului European de la Lisabona unde a fost propusa Strategia Europeană de Dezvoltare Durabilă;

- În iunie 2001, a avut loc Consiliul European de la Gothenburg, în cadrul căruia a fost adoptată Strategia Europeană de Dezvoltare Durabilă (SDD) și a fost propus Setul de Indicatori de Dezvoltare Durabilă (IDD), având drept scop monitorizarea SSD.

- În iunie 2006 la Bruxelles, în cadrul Consiliului European a fost adoptată Strategia reînnoita de Dezvoltare Durabilă și s-a hotarât revizuirea actualului set de indicatori de dezvoltare durabilă pâna la adoptarea Comunicatului Comisiei Europene catre Consiliu și Parlament din septembrie 2007.

România a acceptat și demarat trecerea la dezvoltarea durabilă. A fost creat Forumul dezvoltării durabile - Orizont 2025, s-a acceptat „Agenda 21” a ONU, cu cele 2500 recomandari și Planul de acțiune elaborate și adoptate de summiturile de la Rio de Janeiro(1992) și Johanesburg (2002). A fost elaborata o Strategie Națională de Dezvoltare Durabilă, în conformitate cu obiectivele strategice ale ONU, dar și cu posibilitațile reale ale țării.