Elemente Strategice de Marketing

INTRODUCERE

Prezervarea mediului înconjurător preocupă în tot mai mare măsură omenirea, edificatoare fiind, pe de o parte, conceptualizarea şi vehicularea unor termeni noi, precum economie, ecodezvoltare, ecoproduse, ecoechipament, ecoturism etc. şi, pe de altă parte, fundamentarea unor strategii şi tactici pentru diverse domenii, inclusiv pentru turism, care să asigure atât gestionarea eficientă a resurselor specifice activităţii firmei, cât şi protecţia mediului.

Demersurile de această natură se încadrează în zona dezvoltării cantitative şi nu cunosc limite, existând – în cazul turismului – multiple posibilităţi de concretizare a ofertei de turism lin, calitativ, verde.

Problematica ecoturismului în pensiunile agroturistice fiind relativ recentă pentru România, am considerat că tema aleasă poate fi una interesantă pentru lucrarea de licenţă, cu atât mai mult cu cât în zona Tarcău - Neamţ există un cadru natural excepţional, nepoluat. Preocupările mele au vizat atât aspectele teoretice specifice dezvoltării durabile sau aflate în contact cu acestea, pe care le-am punctat în capitolul I, cât şi pe cele practice, accentuând contribuţia marketingului la căutarea şi impunerea avantajelor concurenţiale comparative ale ofertei de turism verde faţă de oferta clasică, neprotectoare de mediu – în capitolul II. Un loc special în economia lucrării am rezervat strategiilor de marketing pentru promovarea ecoturismului în pensiunile agroturistice, prin realizarea studiului de caz, la pensiunea agroturistică Casa Verde – Tarcău, Neamţ.

CAPITOLUL I

STRATEGII DE MARKETING PENTRU TURISM DURABIL

1.1. STRATEGIA DE

MARKETING PENTRU TURISMUL DURABIL

1.1.1. Dezvoltarea sustenabilă şi turismul durabil

Conceptele moderne privind ariile protejate şi parcurile naţionale datează din 1872 când anumite terenuri au fost excluse în mod deliberat de la dezvoltări urbane şi rurale în SUA. Aceste concepte sunt astăzi folosite în cele peste 30.000 de arii protejate din lume. Cu o sută de ani mai târziu au apărut conceptele de durabilitate şi dezvoltare durabilă. Originile acestora se trag de la faimosul Brundtland Report din 1987 al Comisiei mondiale pentru mediu şi dezvoltare (WCED). Raportul Brundtland a pus în evidenţă patru principii cruciale pentru conceptul de dezvoltare durabilă (sustenabilă).

- ideea de planificare holistică, planificarea încrucişată între sectoare şi elaborarea de strategii;

- importanţa păstrării principalelor procese ecologice;

- nevoia de a păstra atât moştenirea umană valoroasă cât şi biodiversitatea;

- recunoaşterea faptului că dezvoltările zonale ar trebui să se producă în aşa fel încât să nu se ajungă la epuizarea resurselor pe termen lung.

Cuvintele cheie sunt echilibru şi gândire: este vorba despre prevederea eventualelor consecinţe înainte de a acţiona precipitat.

Turismul este una din cele mai de succes industrii în creştere de după război. În 1950 erau numai 25 de milioane de sosiri de turişti internaţionali în întreaga lume. Astăzi, peste 650 de milioane de turişti călătoresc în jurul lumii în fiecare an. Aproape de 10 ori mai mulţi turişti decât în 1950 călătoresc în concediu în propria lor ţară.

Turismul durabil este un concept menit nu să stopeze turismul ci să-l dirijeze în interesul tuturor părţilor implicate: habitatele gazdă şi comunităţile lor, turiştii şi industria turistică propriu zisă. Astfel se tinde spre atingerea unui echilibru între dezvoltare şi conservare spre găsirea celei mai bune forme de turism pentru o anumită zonă, luându-se în considerare ecologia şi cultura acesteia. Pentru atingerea acestui echilibru este posibil să fie necesară limitarea sau chiar stoparea dezvoltării extensive, sunt necesare o gamă largă de măsuri de management turistic. În conceptul de turism durabil nu se planifică numai activităţile şi dezvoltarea turistică, se integrează turismul într-o relaţie echilibrată care include şi viitoarele dezvoltări în contextul atingerii scopurilor de conservare. Elaborarea unei viziuni bine gândite pe termen lung este esenţială şi ea ar trebui elaborată nu numai în favoarea ci împreună cu toţi factorii implicaţi.

Pentru a se realiza un turism durabil este nevoie de o abordare deschisă, de parteneriate cu factorii interesaţi. Succesul parteneriatelor depinde de bunăvoinţa şi flexibilitatea factorilor implicaţi. Partenerii pot fi din sectorul public, sectorul privat şi din grupurile de interes non profit. Parteneriatul presupune: implicarea mass-mediei, educaţie publică, cursuri de pregătire, elaborarea politicilor de planificare, marketingul, elaborarea de regulamente, găsirea unui sistem de stimulare a ideilor de către sectorul public şi alte sectoare.

Obţinerea unui turism durabil este un proces continuu care necesita o monitorizare constanta a impactului, introducând măsuri preventive necesare precum şi corective atunci când este nevoie .

Dezvoltarea turismului durabil cere ca toţi participanţii să fie bine informaţi şi determinaţi la :

- să folosească optim resursele mediului care reprezintă un element cheie în dezvoltarea turismului, menţinând procesele ecologice esenţiale, ajutând la prezentarea moştenirii naturale şi biodiversităţii.

- să respecte autenticitatea socioculturală a comunităţilor gazdă, să păstreze moştenirea lor culturală existentă, valorile tradiţionale şi să contribuie la înţelegerea şi toleranta interculturală.

- să asigure operaţii economice de lungă durată şi viabile furnizând beneficii socioeconomice la toţi participanţii, care să fie distribuite în mod egal incluzând locuri de muncă stabile, servicii sociale pentru comunitatea, şi care să contribuie la îndepărtarea sărăciei.

1.1.2. Relaţia agroturism – turism durabil

Agroturismul, ca activitate economico-socială, trebuie să devină o componentă a turismului durabil.

Turismul durabil este un concept care se referă la protejarea mediului înconjurător şi la problemele socioculturale ale unei zone ce pot să apară ca urmare a dezvoltării necontrolate a activi¬tăţii turistice . In acest scop, firmele turistice desfăşoară politici pentru turismul durabil ce conţin linii directoare în avantajul, în principal, al comunităţilor gazdă, pentru prezentul şi viitorul acestora.

Datorită relaţiei speciale dintre agroturism şi turismul durabil, cele 10 (zece) principii pentru dezvoltarea durabilă a turismului se pot aplica şi în cazul particular al agroturismului. Aceste principii pot fi punctate astfel :

- Folosirea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, conservare, protejare).

- Reducerea supraconsumului şi a risipei de resurse turistice.

- Menţinerea diversităţii naturale, culturale şi sociale a spaţiului rural.

- Integrarea agroturismului în planificarea şi strategia de dezvoltare naţională, regională şi, mai ales, locală (dezvoltarea ofertei, promovarea şi organizarea, precum şi dezvoltarea infrastructurii generale şi tehnico-edilitare).

- Sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economică a comunităţii, dar şi în protejarea naturii şi a valorilor culturale (efectul multiplicator al agroturismului).

- Implicarea comunităţilor locale în sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de iniţiativă pentru dezvoltarea şi sprijinirea ofertei agroturistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător şi a bunurilor culturale; de aici reiese rolul organizaţiilor locale ale prestatorilor de servicii turistice, în cazul nostru, Asociaţia Sătească de Turism Rural.

- Consultarea specialiştilor şi a publicului în dezvoltarea agroturismului şi a economiei locale pentru a se evita conflictele de interese între politica guvernamentală şi cea locală, a întreprinzătorilor turistici şi populaţie.

- Dezvoltarea durabilă a agroturismului trebuie susţinută prin pregătirea profesională, calificarea, perfecţionarea, formarea formatorilor din rândul localnicilor, pregătirea civică, sociologică şi ecologică adecvată.