Cuprins
- CAPITOLUL 1CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA SANITARĂ 2
- 1.1.Importanţa instituţiei sanitare şi rolul ei în menţinerea stării de sănătate a
- populaţiei 2
- 1.2.Organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei 3
- 1.3.Servicii medicale furnizate de Policlinica cu Plată Timişoara 5
- 1.4.Rolul Policlinicii cu Plată pentru persoanele neasigurate 7
- 1.5.Structura organizatorică la Policlinica cu Plată Timişoara şi implicaţiile sale în organizarea şi conducerea contabilităţii 9
- 1.5.1.Organizarea Policlinicii cu Plată Timişoara 9
- 1.5.2.Rolul compartimentului financiar-contabil în organizarea şi conducerea contabilităţii 11
- CAPITOLUL 2EVALUAREA VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR POTRIVIT CLASIFICAŢIEI BUGETARE 13
- 2.1. Evaluarea părţii de venituri conform structurii clasificaţiei bugetare 13
- 2.2. Evaluarea părţii de cheltuieli conform structurii clasificaţiei bugetare 19
- 2.3. Întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli 23
- CAPITOLUL 3ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII LA POLICLINICA CU PLATĂ TIMIŞOARA 26
- 3.1. Execuţia bugetară la Policlinica cu Plată Timişoara 26
- 3.2. Contabilitatea veniturilor proprii 27
- 3.3. Contabilitatea cheltuielilor 31
- 3.4. Contabilitatea operaţiilor privind materialele 35
- 3.5. Contabilitatea obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată 38
- 3.6. Contabilitatea mijloacelor fixe şi a investiţiilor 40
- 3.7. Monografie cu principalele operaţii specifice policlinicii pe o lună de zile 44
- CAPITOLUL 4CONCLUZII ŞI PROPUNERI 52
- 4.1. Posibilităţi de perfecţionare a sistemului informaţional prin prelucrarea automată a datelor 52
- 4.2.Concluzii, propuneri şi măsuri pentru îmbunătăţirea performanţelor policlinicii 55
- ANEXE
- ANEXA NR. 1 ORGANIGRAMA 57
- ANEXA NR. 2 BALANŢA ANALITICĂ 58
- BIBLIOGRAFIE 59
Extras din licență
Structurile economice, politice, sociale si culturale, natura relaţiilor dintre oameni şi legat de aceasta, formele de organizare si conducere prezintă societatea omenească ca cea mai evoluată si complexă formă de sistem. În cadrul societăţii, în funcţie de diviziunea sociala a muncii, diferite activităţi concrete se grupează pe ramuri ale sferei productive şi domenii de activitate ale sferei neproductive.
Ramurile şi sectoarele de activitate sunt strâns legate între ele, integrându-se într-un tot unitar.
În ceea ce priveşte domeniul ocrotirii şi asigurării sănătăţii populaţiei, se remarcă
tendinţa de a se considera activitatea ca o activitate neproductivă, fără a se ţine seama că starea de sănătate a populaţiei este o caracteristică de mare importanţă în desfăşurarea corespunzătoare şi eficientă a tuturor activităţilor care sunt necesare societăţii, este o condiţie a existenţei si progresului societăţii omeneşti.
Deci, deşi sectorul sanitar nu produce bunuri materiale de consum, el contribuie la menţinerea şi promovarea sănătăţii, a capacităţii de muncă a oamenilor precum şi la păstrarea capacităţii de producţie a forţelor de muncă.
O serie de studii elaborate au condus la concluzia ca sumele cheltuite de unităţile sanitare, au contribuit atât la păstrarea şi asigurarea sănătăţii oamenilor, cât şi la obţinerea unor efecte economice deosebite, cu rezultate care depăşesc cu mult ca valoare, fondurile investite în acest scop, prin întreţinerea sănătăţii, prin reducerea numărului îmbolnăvirilor.
În domeniul ocrotirii sănătăţii şi sfera productivă exista o serie de relaţii de influenţă reciprocă :
-sfera productivă pune la dispoziţia instituţiei sanitare instrumentele, aparatele, medicamentele si celelalte resurse materiale necesare îndeplinirii funcţiilor sale
-ocrotirea sănătăţii are o influenţă activă asupra stării productive, ca, contribuţie la menţinerea şi refacerea capacităţii de muncă a oamenilor
Astfel, funcţiile ocrotirii sănătăţii se amplifică pe măsura dezvoltării societăţii :
-îmbunătăţirea continuă a stării de sănătate a populaţiei, dezvoltarea sănătoasă, echilibrată, fizică şi psihică a tuturor membrilor societăţii ;
-desfăşurarea activităţii de asistenţă medicală a mamei si copilului ;
-organizarea şi desfăşurarea cercetării ştiinţifice pentru cunoaşterea mai aprofundată a fenomenelor biologice legate de frânarea proceselor degenerative ale organismului uman ;
-organizarea şi desfăşurarea unei vaste activităţi de profilaxie, protecţie sanitară a solului, aerului, apei şi alimentaţiei în vederea reducerii riscurilor pentru sănătatea oamenilor ;
-asigurarea ocrotirii sănătăţii la locul de muncă, stabilind măsuri de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă, de prevenire si combatere a bolilor profesionale.
1.2.ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII ŞI FAMILIEI
Ministerul Sănătăţii si Familiei, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, este autoritatea centrală din domeniul asistenţei de sănătate publică. Acesta aplică politica guvernului in domeniul asigurării sănătăţii populaţiei şi al realizării procesului de reformă in sectorul sanitar.
În realizarea obiectului său de activitate, Ministerul Sănătăţii si Familiei are următoarele atribuţii :
-elaborează norme de organizare si funcţionare a unităţilor care asigură asistenţa de sănătate publică
-organizează si finanţează programele naţionale de sănătate publică
-aprobă normele tehnice cuprinse în programele naţionale de sănătate publică
-elaborează norme privind organizarea si funcţionarea inspecţiei sanitare de stat
-împuterniceşte personalul sanitar care urmează să îndeplinească sarcinile inspecţie sanitară de stat
-participă la acreditarea unitaţilor sanitare care prestează servicii pentru autoritaţile din domeniul asistenţei de sănătate publică
-înfiinţează şi desfiinţează filiale ale institutelor din domeniul asistenţei de sănătate publică de interes naţional sau local
-stabileşte principalele obiective de etapă şi pe termen lung în domeniul asigurării sănătaţii populaţiei şi al reformei in domeniul sanitar
-îndrumă şi controlează modul de aplicare al normelor de igiena şi sanitare antiepidemice în modul de viaţă al populaţiei şi la locul de muncă
-coordoneză, îndrumă şi controlează activitatea unitaţilor de ocrotire şi asistenţă medicală a mamei şi copilului, şi asistenţă medicală de urgenţă şi la locul de muncă
-stabileşte şi urmăreşte împreună cu organele competente folosirea energiei nucleare in scopuri medicale
-colaborează la utilizarea raţională a factorilor naturali de mediu şi avizează utilizarea şi funcţionarea ataţiunilor balneo-climaterice
-coordonează şi îndrumă împreună cu organele competente activitatea de medicină a culturii fizice
-autorizează producerea, înregistrarea, introducerea şi folosirea în practica medicală a medicamentelor, produselor biologice de uz uman, a reactivilor, a plantelor medicinale şi cosmeticelor, precum şi a medicamentelor medicale
-organizează, îndrumă şi controlează prin inspecţia de farmacie, activitatea in reţeaua farmaceutică, organizează şi răspunde de controlul calităţii medicamentelor, coordonează importurile de medicamente, aparatură medicală şi alte produse necesare pieţei sanitare, prin agenţii economici
- coordonează şi supraveghează regimul substanţelor şi al produselor stupefiante, psihotropice şi toxice în comformitate cu prevederile legale
-întocmeşte anual fişa de medicamente şi produse biologice de uz uman, coordonează şi urmăreşte aprovizionarea cu medicamente, echipamente medicale, reactivi în unităţile sanitare de stat
-organizează, în situaţii deosebite, asistenţa medicală,asigurând rezerva de mobilizare cu medicamente şi materiale sanitare
-organizează şi elaborează, împreună cu Academia de Ştiinţe Medicale, strategia şi orientarea activitaţii de cercetare ştiinţifică
-iniţiază, negociază şi încheie, din împuternicirea guvernului, documentele de cooperare internaţională în domeniul ocrotirii sănătaţii
-sprijină informarea şi documentarea personalului sanitar în probleme de specialitate şi organizarea manifestarilor ştiinţifice
-analizează şi evaluează periodic criteriile de performanţă ale unitaţiilor medicale şi indicatorii stării de sănătate
-îndrumă şi controlează activitatea privind dezvoltarea medicală şi etico-profesională a personalului sanitar
-emite norme în conformitate cu reglementările legale, de formare, angajare, promovare, transferare şi detaşare a personalului sanitar, stabileşte specialitaţile medico-sanitare, organizează concursuri şi examene pentru ocuparea posturilor vacante şi acordarea specialitaţii medicale sau farmaceutice
-stabileşte structura organizatorică şi normativele de personal ale instituţiilor sanitare din sectorul public, avizează înfiinţarea, schimbarea sediului, profilului şi structurii unităţilor sanitare
-avizează şi aprobă, după caz, proiectarea şi realizarea investiţiilor în domeniul sanitar
-avizează activităţile bazate pe libera iniţiativă in domeniul medical şi farmaceutic, veghează asupra climatului de concurenţă loială şi ia măsuri de protejare a intereselor bolnavilor şi ale populaţiei
-emite, in vederea aplicării legii, norme obligatorii pentru sectorul sanitar, celelalte sectoare şi pentru populaţie, avizează proiecte de acte normative elaborate de alte organe ale administraţiei publice, care interesează sănătatea
-iniţiază sau elaborează, ori după caz , avizează proiecte de acte normative, legi şi hotărâri ale guvernului
-conlucrează cu organizaţiile şi instituţiile de specialitate pentru formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului
-în exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Sănătaţii şi Familiei colaborează cu celelalte ministere şi organe centrale de specialitate din subordinea guvernului, cu autorităţile publice locale şi cu alte organisme interesate
-organizează sistemul informaţional din domeniul asistenţei de sănătate publică şi modul de raportare a datelor pentru cunoaşterea stării de sănătate a populaţiei
-prezintă rapoarte periodice pentru informarea guvernului privind starea de sănătate a populaţiei ţării
-fundamentează necesarul de resurse financiare pentru asistenţa de sănătate publică
-reprezintă statul român în relaţiile cu organismele internaţionale din domeniul sănătaţii publice
-tipăreşte şi gestionează legitimaţiile nominale pentru persoanele împuternicite să exercite inspecţia sanitară de stat
-editează publicaţii de specialitate şi informare specifice
-îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege
În structura organizatorică a Ministerului Sănătaţii şi Familiei pot funcţiona direcţii generale, direcţii, servicii şi birouri.
Conducerea Ministerului Sănătaţii şi Familiei este asigurată de un ministru numit. Pe lângă acesta funcţionează un colegiu al ministerului, ca organ consultativ. Competenţa colegiului se stabileşte prin ordin al ministrului sănătaţii.
Atribuţiile şi sarcinile secretarilor se stabilesc prin ordin al ministrului sănătaţii.
Atribuţiile şi sarcinile compartimentelo din aparatul propriu se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare al ministerului şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătaţii. Ministrul conduce întreaga activitate a ministerului şi îl reprezintă în raporturile cu celelalte ministere, alte autoritaţi publice şi organizaţii, precum şi cu persoane juridice şi fizice din ţară şi strainătate.
Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt instituţii publice cu personalitate juridică, care îşi desfăşoară activitatea pe plan local în scopul realizării politicilor şi programelor naţionale de sănătate publică, a activităţii de medicină preventivă şi a inspecţiei sanitare de stat, a monitorizării stării de sănătate şi a organizării statisticii de sănătate, precum şi a planificării şi derulării investiţiilor financiare de la bugetul de stat pentru sectorul de sănătate. În subordinea acestora funcţionează unităţi sanitare cu personalitate juridică.
Bibliografie
1) Aleodor Şoşdean, „Gestiunea financiară a instituţiilor publice”, Editura Mirton, Timişoara 1995
2)Aleodor Şoşdean, „Contabilitatea instituţiilor publice”, Editura Mirton, Timişoara, 2001
3) Horia Cristea, Ioan Talpoş, Carmen Corduneanu, Aurora Lăbuneţ, Marilen Pirtea, „Gestiunea financiară a sociatăţilor comerciale”, Editura Mirton, Timişoara, 2001
4) xxx, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Policlinicii cu Plată , aprobat de Direcţia de Sănătate Publică
5) xxx, Colecţia Revista Viaţa Medicală 2002-2003
6) xxx, H.G. nr. 532/1991 publicată în M.O. nr. 175/1991 privind reglementarea asistenţei medicale cu plată în unităţile sanitare
7) xxx, Legea nr. 145/1997 publicată în M.O. nr. 178/1997 privind asigurările de sănătate
8) xxx, Legea privind asistenţa de sănătate publică nr. 100/1998 publicată în M.O. nr. 204/1998
9) xxx, Legea nr. 19/2000 publicată în M.O. nr. 140/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
10)xxx, Ord. nr. 630/2001, publicat în M.O. 98/2002 pentru aprobarea Contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate
11) xxx, O.U.G. 150/2002 publicată în M.O. nr. 838/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate
12)xxx, Ord. nr.1792/2002 publicat în M.O. 37/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor institutiilor publice, precum si organizarea, evidenta si raportarea angajamentelor bugetare şi legale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Lucrare.doc
- Titlu.doc