Preparate cosmetice

Argument

Înfrumusețarea proprie este la fel de importantă ca și păstrarea sănătății corpului. De fapt se crede că modul de îmbrăcare și prezentare a unei persoane într-o comunitate este o reflexie a eului său. Dacă nu vrei ca ceilalți să creadă că nu te prea interesezi de frumusețea ta, atunci începe prin a exersa înfrumusețarea eului tău. Cu toții suntem frumoși și arătoși. Nimeni nu este excepție de la această regulă. Sunt unii care nu au nevoie să se fardeze sau să folosească alte produse cosmetice, pentru că au o strălucire naturală. Fardurile doar accentuează ceea ce deja ai și depinde doar de tine daca le vei purta în fiecare zi sau nu. Unii preferă folosirea fardurilor ușoare, prin care să evite aspectul palid. Alții folosesc farduri pentru a ascunde petele de pe față sau acneea. Oricare ar fi motivele lor, cât timp arată bine, nu trebuie să-i oprim din a se farda.

Dacă folosești în mod constant farduri sau produse cosmetice, ar trebui să fii conștient de faptul că fiecare lucru din jurul nostru are avantajele sau dezavantajele sale.

Vorbind la început despre avantaje, produsele cosmetice ca și rujul de buze, fondul de ten, mascara și multe altele intensifică înfățișarea ta, respectul de sine și dezvoltă încrederea în propria persoană. Este alegerea individuală dacă să le porți și dacă le poți controla.

Dezavantajele sunt mai grele, comparate cu avantajele. Produsele cosmetice sunt făcute din chimicale și acestea pot fi periculoase pentru organism. Un fard folosit în mod constant poate deteriora tenul. Efectele pot să nu se observe imediat, dar odată cu înaintarea în vârstă, vei observa că tenul tău prezintă deteriorări serioase. De aceea, înainte de a folosi un fard, trebuie să consulți un dermatolog, ca să afli dacă acel produs se potrivește tenului tău. Iritația poate fi rezultatul folosirii unui produs care nu e compatibil cu tenul tău. Este exact ca și un șpray iritant care îți este suflat în ochi.

Am ales această temă, deoarece sunt pasionată de produsele cosmetie și mi se pare o temă foarte interesantă de abordat.

Capitolul I

Pielea- caracteristici, structură, funcții

1.1.Definiția pielii

Pielea (cutis) constituie un înveliș neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor orificii (gură, nas, etc.) cu o semimucoasă (parțial cheratinizată) și care, în interiorul cavităților respective, devine o mucoasă propriu-zisă. Pielea reprezintă o suprafață receptorie extrem de vastă, care asigură o sensibilitate diversă, protejează corpul de leziuni mecanice (răni) și microorganisme, participă la secretarea unor produse finale ale metabolismului și îndeplinește de asemenea un important rol de termoregulație, execută funcțiile de respirație, conține rezerve energetice, leagă mediul înconjurător cu tot organismul.

Pielea este un înveliș de origine ectodermică, cu suprafata de 1,5-2 m2, greutate de circa 4 kilograme de natură epitelial conjunctivă care îndeplinește funcții de importanță vitală pentru organism, variază în funcție de sex, vârstă, regiune și este alcătuită din trei straturi principale: epiderm, derm și hipoderm.

1.2.Structura pielii

Pielea este constituită din 3 învelișuri: epidermul de origine ectodermică, dermul și hipodermul (stratul celular subcutanat) de origine mezodermică (mezenchimală).

Epidermul

Epidermul este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat și pavimentos, cornificat, celulele sale fiind în permanență regenerare. El este lipsit de vase sangvine, nutriția celulelor are loc prin difuzarea limfei interstițiale din derm, prin intermediul membranei bazale și prin spațiile înguste (de cca 10 milimicroni), care separă între ele celulele vitale ale acestui strat. Epidermul este un protector mecanic contra pierderilor de apă din straturile profunde ale pielii și împiedică pătrunderea microbilor în ele. Celulele epidermului se împart, după origine, aspect microscopic și funcții, în două linii distincte: keratinocitele, care constituie marea majoritate a masei celulare și melanocitele mult mai puțin numeroase.

Keratinocitele provin din celulele stratului bazal, care se divid permanent, celulele fiice fiind împinse spre suprafață. Se realizează astfel o mișcare celulară lentă-ascendentă, în cursul căreia ele se încarcă progresiv cu keratină. Melanocitele elaborează pigmentul melanic, care, eliberat din ele, este stocat atât în celulele epidermice (mai ales în stratul bazal) cât și în macrofagele dermice, care astfel devin melanofore. Embriologic, ele provin din creasta neurală sub forma de metaboliști care în cursul primelor luni de viață fetală migrează spre unele regiuni din sistemul nervos central (tuber cinereum, locus niger etc.), în peritoneu și în piele. În piele se așază între celulele bazale.