Studiul analitic al clorhidratului de diltiazem. o nouă metodă de determinare cantitativă

I. INTRODUCERE

În prezent, în România se înregistrează o continuă creştere a incidenţei bolilor cardiovasculare, respectiv a hipertensiunii arteriale (HTA), cardiopatiei ischemice, accidentului vascular cerebral şi, nu în ultimul rând, a insuficienţei cardiace.

Hipertensiunea arterială reprezintă o boală deseori întîlnită de care suferă între o treime şi jumătate din populaţia unei ţări. Suferinţa hipertensivă este mai frecvent întâlnită în societăţile moderne, în care supra-alimentaţia, inactivitatea fizică şi stresul sunt o caracteristică a vieţii moderne. În majoritatea cazurilor cauza exactă a bolii nu se cunoaşte şi ea se produce printr-un cumul de cauze favorizante.

În farmacoterapia bolilor cardiovasculare sunt cunoscute foarte multe medicamente deosebit de eficiente care să ofere bolnavului o viaţă apropiată de normal, cu diminuarea frecvenţei şi posibilităţii accidentelor.

Dintre aceste medicamente, blocantele canalelor de calciu, datorită efectului antianginos, sunt de elecţie în tratarea hipertensiunii arteriale însoţită de angină pectorală.

Din această clasă de medicamente am ales să studiem diltiazemul, având în vedere eficacitatea sa terapeutică certă în mai multe tipuri de afecţiuni cardiovasculare (angina vasospastică şi cronică stabilă, tahicardii supraventriculare, HTA), inclusiv în medicaţia profilactică a migrenei.

II. MEDICAŢIA ANTIANGINOASĂ

Medicamentele antianginoase combat dezechilibrul dintre necesarul de oxigen al inimii si aportul redus. Efectele clinice sunt:

• profilaxia sau suprimarea crizelor antianginoase

• creşterea rezistenţei la efort

• prevenirea complicaţiilor datorate aterosclerozei (ruptura plăcilor de aterom, trombozele şi infarctul acut de miocard, precum şi aritmiile severe)

Debitul coronarian normal este aproximativ 250mL/min (5% din debitul cardiac). Acesta poate creşte în situaţii de efort, atingând 1-1,5 L/min, în timpul unor solicitări intense.

1. Fiziopatologie şi farmacodinamie

Boala arterială coronariană (insuficienţa coronariană) este reprezentată de diminuarea diametrului vascular coronarian, cu diminuarea debitului coronarian şi perfuziei cu sânge a miocardului, având drept consecinţe reducerea oxigenării miocardului, ischemie miocardică cu suferinţe cardiace, cunoscute sub denumirea generală de cardiopatie ischemică.

Cauzele bolii coronariene pot fi:

• obstrucţii aterosclerotice

• coronaroconstricţie, spasm coronarian

• disfuncţia endoteliului coronarian

• dereglări ale metabolismului adenozinei

Disfuncţia endoteliului coronarian se caracterizează prin sinteza şi eliberarea deficitară a factorului endotelial relaxant (EDRF), cu diminuarea vasodilataţiei coronariene fiziologice şi instalarea vasoconstricţiei paradoxale.

Factorul endotelial relaxant este reprezentat de oxidul de azot (NO) şi alţi compuşi. EDRF este eliberat de endoteliul vascular şi are rol vasodilatator. EDRF a constituit “molecula anului” 1992.