Agenți antimicrobieni în produse farmaceutice

Obiectivele farmacoterapiei cu antibiotice trebuie să fie eficacitatea și siguranța tratamentului pacientului care suferă de o anumită infecție. De asemenea, este important a se avea în vedere și faptul că eficacitatea antibioticului administrat se extinde dincolo de pacientul individual și de patogenul țintă și că antibioticul afectează ecologia bacteriană generală a pacientului.

Inițierea terapiei cu antibiotice și chimioterapiei ar trebui să fie făcută cu respectarea unor reguli și principii stabilite în ghidurile medicale de specialitate.

1. Considerațiii generale

Antibioticele și chimioterapicele antimicrobiene sunt medicamente menite să acționeze

asupra unor microorganisme patogen. Acestea omoară microorganismele sau interferă cu anumite faze ale dezvoltării celulare a patogenilor. Utilizarea clinică a antimicrobienelor se bazează pe abilitatea lor de a ucide selectiv sau de a inhiba replicarea patogenilor, fără a cauza leziuni semnificative celulelor organismului gazdă.

2. Clasificarea agenților antimicrobieni

Agenții antimicrobieni se clasifică în: mai multe grupe:

I.Penicilinele-reprezintă medicamente de eecție pentru: sifilis, streptococii din grupa A, Listeria monocytogenes, Pasteurella multocida, enterocoi, infecții cu anaerobi. Din grupa penicilinei fac parte: penicilina G apoasă (preparat intravenos), Procain Penicilina G (preparat intramuscular), Benzatin Penicilina (formă intramusuclară, utizată pentru sifilis și farinfită streptococică grupa A), Penicilina V (formă orală), Ampicilina (este folosită pentru tratamentul infecțiilor determinate de enterococi; forma ei orală este utiliyată în tratamentul sinuzitei, faringitei, otitei medii și a infecțiilor tractului urinar), amoxicilina (folsită în tratamentu sinuzitei, faringitei, otitei medii și ale tractului urinar), Nafcilina și Oxacilina, Mezllocilina, Ticarcilina și Piperacilina (sunt cunoscute ca având activitate anti/enterocociă).

II.Cefalosporinele: Cefazolin, Cefadroxil, Cefalexin, Cefadina, Cefuroxim, Cefamandol, cefoxitin.

III. Aztreonamul

IV.Carbapenemele-agenți important pentru tratamentul infecțiilor bacteriene rezistente la antibiotic

V.Aminoglicozidele: Gentamicina, Tobramicina, Amikacina, Streptomicina

VI.Vancomicina-efecte adverse: ,,sindromul omului roșu,, reactive mediate de histamine ce se manifestă prin congestionarea și roșeața părții superioare a corpului

VII.Fluorochinolonele: Norfloxacina, Ciprofloxacina, Levofloxacina

VIII. Antibiotice macrolide: Eritromicina, Claritromicina, Azitromicina, Diritromicina, Clindamicina

IX.Suflametoxazol, Sulfisoxazolul, Sulfadiazina, Trimetrexatul

X.Cloramfenicolul

XI.Metronidazolul

XII.Tetraciclinele

XIII.Tetraciclinele: Tetraciclina, Doxiciclina, Minociclina

XIV.Streptograminele

3. Spectrul antimicrobian

Spectrul de activitate al unui antibiotic sau chimioterapic antimicrobian reprezintă

totalitatea microorganismelor sensibile la acțiunea acestuia.

În funcție de spectrul de activitate, antibioticele și chimioterapicele antimicrobiene se pot clasifica astfel:

- Antibiotice și chimioterapice cu spectru îngust de tip benzilpenicilina, categorie în care

sunt cuprinse benzilpenicilina, eritromicina, vancomicina,clindamicina, care afectează cocii gram poitivi, cocii gram negativi și în mod caracteristic bacilii gram pozitivi,

- Antibiotice și chimioterapice cu spectru îngust de tip streptomicina, categorie în care sunt

incluse aminogicozidele și poliximinele, care afectează cocii gram pozitivi, cocii gram negativi și în mod caracteristic bacilii gram negativi,

- Antibiotice și chimioterapice cu spectru larg de tip tetraciclina, categorie în care sunt

cuprinse tetraciclinele, cloramfenicolul, ampicilina și alte peniciline cu spectru lărgit, cefalosporinele, sulfamidele, care pot afecta cocii și bacilii gram pozitivi și gram negativi, spirochetele, micoplasmele.