Etimologia numelor în perioada interbelică

Introducere

Obiectul cercetat. Ne-am propus în următoarele pagini să cercetăm subiectul Etimologia numelor în romanele interbelice.

Justificarea alegerii subiectului. Am ales acest subiect, deoarece interesul derivă faţă de importanţa numelor în romanele interbelice ca fundament al prozei româneşti, alături de necesitatea cunoaşterii limbajului literar artistic. Fiindcă considerăm că proza continuă să fie cale de acces spre limbajul literar artistic. De aceea în sfera complexă a limbajului literar se impune mereu o lectură de actualizare a noi şi ineditelor niveluri de receptare, întrucît profunzimea oferă operei deschise sensuri contemporane. Totodată perioada interbelică cuprinde un amplu proces de modernizare, atît al creaţiei, cît şi al mentalităţilor literare. Perioadă interbelică a romanului românesc e o perioadă de efervescenţă spirituală ne mai întîlnită în cultura noastră. Viaţă culturală cunoaşte înfăptuiri strălucite, multe din ele cu ecou mondial (nume ca Iorga, Enescu, Brîncuşi trec de hotarele ţării) dar şi de degradări dezolante în anii fascismului. Niciodată literatură română n-a avut într-o singură perioadă atîţia reprezentanţi iluştri (Sadoveanu, Arghezi, Rebreanu, Blaga, H. Păpădat-Bengescu, G.Călinescu, Camil Petrescu.), niciodată n-a trăit şi o mai aprinsă dispoziţie la contestarea valorilor.Tabloul activităţii scriitoriceşti prezintă, prin urmare, o mare varietate şi complexitate, înregistrîndu-se dintr-o ţesătură de lumini şi umbre puternice.

Actualitatea şi importanţa temei. Studiind subiectul respectiv, putem afirma că este actual, fiindcă prin prisma numelor am observat că romanul românesc în perioada interbelică cuprinde medii sociale diferite şi problematici mai bogate şi mai complexe şi îşi lărgeşte tematica, iar importanţa problemei rezidă în faptul că tema respectivă se află la confluenţa a două discipline: lingvistică şi literatură. Fenomenul menţionat nu este unul static, ci în permanentă evoluţie, iar numele o categorie importantă a lingvisticii, este cel mai des supus influenţelor timpului. Denumind ceva sau pe cineva, numele posedă o forţă enormă, influenţînd din start caracterul şi viziunile celui care îl poartă. De aceea considerăm că anii imterbelici se caracterizează în literatura română printr-o remarcabilă dezvoltare a romanului care în scurt timp a atins nivelul valoric european.

Problema cercetării. Este acela de a descoperi dacă (şi în ce măsură) numele unor personaje – în special din literatura română – sunt motivate, altfel spus dacă există vreo legătură între numele unui anume personaj şi caracterul său, înfăţişarea sa fizică ori destinul său.

Obiectivul principal . Obiectivul principal ale tezei îl constituie analiza unui aspect constitutiv ce contureaza etimologia numelor în romanele interbelice şi care alcătuieşte modelul generativ al romanelor interbelice.

Obiectivele propuse. Pentru cercetarea subiectului ne-am propus următoarele obiective:

• Să cercetăm principalele caracteristici structurale şi funcţionale ale operelor interbelice;

• Să evidenţiem importanţa operelor interbelice;

• Să analizăm dacă numele unor personaje – în special din literatura română interbelică sunt motivate;

• Să cercetăm/investigăm originalitatea operelor interbelice;

Epistemologia cercetării.Pentru a realiza o teză reuşită s-au utilizat diverse surse ştiinţifice apărute în diverse perioade de timp, care au alcătuit aparatul critic pentru investigarea tematică: Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, Editura Gramar, Bucureşti, 2008; Eliade, Mircea, Originalitate şi autenticitate, în Oceanografie, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003,p.138; Cosniceanu, Maria. Dicţionar de prenume şi nume de familie. – Chişinău: Museum, 1999.

Metodele de cercetare: Prin utilizarea metodelor: selectarea, sinteza, analiza, comparaţia s-a reuşit tratarea unor adevăruri revelatorii ale subiectului propus. Metodele au fost utilizate în bloc, avînd obiectivul de a studia, analiza şi demonstra idei, opinii, curente, teorii referitoare la cercetarea operelor interbelice.

Structura şi volumul lucrării. Teza este structurată din două capitole echilibrate ca conţinut şi structură.