Urbanizare și turism cultural în cadrul unei așezări industriale

1.Reșița – aspecte generale

Pentru motivul că Reşiţa este aşezată în centrul geografic al regiunii Banat; pentrucă Reşiţa, prin bogăţiile ei, prin importanţa uzinelor,a fost inima economiei Banatului; pentrucă cele mai multe frumuseţi naturale bănățene şi cele mai de seamă se găsesc grupate în jurul ei; în sfârşit, pentru motivul că cele mai multe localităţi balneo-climatice sunt aşezate în apropierea ei, consider că Reșița trebuie să aibă parte de o atenție deosebită, atenție pusă în valoare atât de lucrări de specialitate cât și într-un mod practic printr-o promovare de calitate pe piața turistică.

1.1 - Poziție geografică

Localiatea Reșița, astăzi tot aşa de cunoscută ca şi uzinele ce se găsesc în interiorul său este cel mai mare oraș din Caraș-Severin și, deasemenea, reședinta județului.Este amplasată în sud-vestul României, în partea de nord, nord-vest a judeţului, pe cursul mijlociu al râului Bârzava, într-o zonă geografica de un pitoresc deosebit şi cu obiective turistice atrăgătoare.

Configurația de azi a reliefului regiunii în care se încadrează Reșița este rezultatul unui îndelungat proces, la care au contribuit mișcări orogenetice, faze de sedimentare marină și lacustră, fragmentări datorate mișcărilor pe verticală cât și intruziuniii magmatice.

Munții cu altitudini relativ mari cuprind aici, masivul Semenicului. ”Alcătuit în principal , din șisturi cristaline, acestea culminează in vârful Semenic (1447m) și Piatra Goznei (1449m). Constituția petrografică determină un relief masiv cu forme domoale, rotunjite. La 1300-1400 m este bine reprezentat cel mai înalt model de modelare din munții Banatului, cel al Semenicului.”(Zahiu, Reșița- Istorie și contemporaneitate, 1971 , pg.7)

Platforma Semenicului de o netezire surprinzătoare, se dezvoltă în jurul vîrfurilor Semenic, Piatra Goznei, Piatra Nedeii. Deși această platformă se situează între 1100m si 1400 m ea a fost echivalată cu platforma Borăscu din Carpații Meridionali, diferențele de altitudine dintre acestea fiind puse pe seama amplitudinii mai reduse, a mișcărilor strofice din munții Banatului.( Sencu, 1976)

Ca și amplasare a vetrei orașului aceasta este situată în bazinul hidrografic al râului Bîrzava. Din punct de vedere geomorfologic, vatra se extinde într-un bazinet, care se încrustează într-o zonă colinară cu înalțimi cuprinse între 400-500 m. Fiind situată în cadul unei văi localitatea este străjuită de numeroase dealuri cu inălțimi relativ medii, astfel spre Sud se află un dealurile Driglovăț, Archița, Budinic și Golului. Aceste dealuri au în general altitudini cuprinse între 300 și 500 m, unele depășind cu puțin această valoare așa cum este cazul dealului Archița care are 571 m. Printre alte dealuri care înconjoară localitatea pot fi amintite: dealul Ranchina, dealul Başovăţ, Coasta Bărlei, dealul Ţerovei, dealul Mare, dealul Ceret. Dintre toate acestea culminează dealul Ranchina care atinge altitudinea de 591 m.

1.2 Climă

Clima Reșiței se încadrează în clima zonei depresionare a culoarului Bârzavei şi se caracterizează printr-un climat moderat influenţat de aerul umed de pe Oceanul Atlantic şi de aerul cald submediteranian.

aşezarea în partea de sud-vest a României conferă microregiunii Reşiţa câteva caracteristici aparte. Pronunţata influenţă a anticiclonului azoric şi relativa apropiere de Marea Mediterană fac destul de puternică o astfel de influenţă, în sensul unor ierni mai blânde şi veri mai răcoroase decât în regiunile transcarpatice.

Datorită acestor caracteristici temperatura medie anuală, este ridicată atingând valoarea de 9,3 grade. Iernile nu depăşesc în medie -1,7 grade, valori negative, înregistrându-se în luna ianuarie şi februarie. Deasemenea în cadrul unui interval de 20 ani s-a putut observa că temperatura medie se menține în jurul valorii medii de 11 grade cu variații de cuprinse intre 8 si 12 grade. Pe anotimpuri temperaturile medii au următoarele valori: iarna: 0,2 grade; primăvara 11,2 grade; vara 20,8 grade; toamna 11,4 grade. Tot în cadrul aceleași perioade de observații (1971-1991) din cei 20 de ani în 6 dintre aceștia temperaturile ale lunii ianurie au fost pozitive.

O altă caracteristică a climatului specific Reșiței și regiunilor apropiate este este şi faptul că anotimpurile de tranziţie de la sezonul rece la cel cald şi invers sunt scurte. De pildă, în anul 1947, în luna martie au fost înregistrate temperaturi de plus 26°C, iar în aprilie de plus 30,8°C, ceea ce nu exclude nici fenomenele de căderi termice apreciabile cu temperaturi negative sau îngheţ la sol, fenomene totuşi mai rare.