Depresiunea Dornelor

Depresiunea Dornelor face parte din nordul Carpaţilor Orientali (din suprafaţa totală a Carpaţilor Orientali de 35349 km2, circa un sfert revine depresiunilor - 8838km2) si este situată la circa 900 m altitudine.

Tara Dornelor corespunde cu depresiunea Dornelor si rama sa montana (inglobeaza bazinele raurilor Neagra Sarului, Dorna si Bistrita, sectorul Argestru – Vatra Dornei - Zugreni), delimitata spre est de culmea inalta a muntilor Bistritei, la sud de peretele Calimanului, la nord de masivele Giumalau – Suhard, iar la vest, de munceii Bargaului.

Depresiunea Dornelor are o suprafaţă de 222,194 km2 reprezentând 0,63% din suprafaţa ţării. În limitele acestei zone sunt cuprinse 9 comune cu 49 de sate şi un centru urban reprezentat de oraşul Vatra Dornei, localităţi care din punct de vedere administrativ fac parte din judeţul Suceava şi formează Bazinul Dornelor.

Depresiunea Dornelor este o depresiune tectono-eroziva drenata de Bistrita cu afluentii sai Dorna si Neagra Sarului. Relieful este sculptat în formatiuni sedimentare pliocene si vulcanice. Prezinta o treapta mai înalta, colinara, cu altitudini între 800 si 1000 m, situata la contactul cu zona montana, împadurita cu fag si molid si o treapta inferioara, formata din terasele si luncile raurilor pe care se gasesc mlastini de turba (Panaci, Poiana Stampei, Cosna s.a.). Are un profil asimetric, accentuat si de dezvoltarea considerabila a teraselor pe dreapta Bistritei. În lungul raului Bistrita depresiunea se extinde pe circa 20 km, de la Argestru pana la intrarea în cheile de la Zugreni.

Tara Dornelor prezinta 2 zone cu predispozitie diferentiata la eroziune :

1. zona sisturilor cristaline si a rocilor eruptive – caracterizata prin existenta unui substrat litologic constiuit din roci dure, impermeabile, masive, cu eroziune redusa in suprafata si adancime si printr-un relief dominat de versanti cu pante intre 20-45º, cu fragmentare intensa si eroziune in suprafata si adancime accentuate. Procentul paduros fiind ridicat franeaza eroziunea.

2. zona sedimentarului – care prezinta un substrat alcatuit din roci friabile detritice, permeabile, intens afectate de eroziunea in suprafata si adancime, un relief cu pante intre 10-20º, cu energie accentuata, cu fragmentare puternica si cu predispozitie ridicata la eroziunea in suprafata si adancime. Procentul paduros este redus, repartizarea si utilizarea nerationala a pasunilor favorizand in trecut degradarea terenurilor si eroziunea accentuata.