Vinuri materie primă pentru vinars

CAPITOLUL 1. TEMA PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

Să se proiecteze un centru de vinificație și tehnologia de fabricare a vinurilor albe-materie primă pentru vinars din soiul Riesling Italian și Galbenă de Odobești, cu o capacitate de prelucrare de 2.000 tone struguri/sezon și o capacitate de depozitare de 1.000 tone vin. Campania de vinificație durează 12 zile, în care se va lucra un singur schimb de 10 ore/zi.

CAPITOLUL 2. OBIECTUL PROIECTULUI

2.1. DENUMIREA OBIECTIVULUI PROIECTAT

Obiectivul proiectat este reprezentat de un centru de vinificație ce prelucrează struguri din soiul Riesling Italian și Galbenă de Odobești în vederea obținerii unui vin materie primă pentru vinars.

Unitatea unde se află centrul de vinificație este situată în județul Vrancea, în apropiere de localitatea Odobești și se aprovizionează cu struguri cultivați pe dealurile din apropiere. Distanța medie de la care se transportă strugurii variază între 1și 10 km.

2.2. CAPACITATEA DE PRODUCȚIE

Centrul de vinificație are o capacitate de prelucrare de 2.000 tone de struguri pe sezon și o capacitate de depozitare de 1.000 tone vin.

Campania de vinificație durează 12 zile a câte 10 ore de lucru pe zi, deci capacitatea este de 166,66 tone de struguri prelucrați zilnic și deci 16,6 tone struguri pe oră.

2.3. PROFILUL DE PRODUȚIE

Centrul de vinificație proiectat își propune obținerea unui vin materie primă pentru vinars. Pe lângă acest tip de vin se mai obține vin de consum curent, vin de industrie și vin de drojdie. Ca subproduse de fabricație se obțin: drojdie presată, tescovină, burbă, ciorchini, CO2.

2.4 JUSTIFICAREA NECESITĂȚII ȘI OPORTUNITĂȚII

REALIZĂRII PRODUCȚIEI PROIECTATE

Vechimea cultivării viței de vie ca și arta preparării vinurilor se pierd în negura vremurilor, ca și istoria existenței și civilizației omenești. Documentele existente demonstrează că oamenii tuturor timpurilor au cunoscut și prețuit vinul și strugurii.

Fabricarea vinarsului a început cu 300 de ani în urmă și s-a dezvoltat cu deosebire în secolul XVII-lea în Franța, mai ales în partea sud-estică a acesteia.

În jurul anului 1630 s-a trecut la aplicarea pe scară mare a procesului de distilare, primele experiențe în această direcție având rezultate strălucite.

Experiența plină de răbdare și conștiinciozitate a „maeștrilor” cramelor din jurul orașului Cognac și din întreaga regiune Charanté a condus lent, dar sigur, la stabilirea unui mod de a produce și învechi distilatele de vin.

Așa se explică faptul că în regiunea viticolă amintită s-au pus bazele unei nobile băuturi, a cărei calitate este astăzi neîntrecută în lume și al cărui nume, Cognac, odată plămădit de făuritori a rămas și va rămâne nealterat.

Străduințele de veacuri ale viticultorilor privind obținerea distilatelor de vin, învechirea acestora și prepararea Cognacului, completate și stimulate de cercetările din prima jumătate a secolului al-XX-lea, permit definirea Cognacului, ca fiind o băutură alcoolică realizată numai din distilatul de vin învechit mult timp în butoaie de lemn de stejar care dispune de însușiri gustative plăcute, de mare finețe și, în același timp, durabile, ce se păstrează bine, chiar în condiții defavorabile de transport, depozitare și climatice.

În afară de Franța, fabricarea coniacurilor prin distilarea vinurilor a existat din timpuri îndepărtate, aproape în toate țările din Europa Occidentală.

La noi în țară practica fabricării unei băuturi asemănătoare Cognacului poartă denumirea de vinars.