Folclorul și istoria în operele scriitorilor români

INTRODUCERE

Istoria și folclorul sînt izvoare nesecate, din care își potolesc setea spirituală marii scriitori, de sub condeiul cărora răsar „nestemate" ce strălucesc etern în literatura română.

Opera de valoare, de asimilare activă a tot ceea ce a produs mai bun literatura română din toate timpurile, a devenit azi una din axele culturii noastre. Deoarece spiritualitatea unui popor este cu adevărat puternică, în stare să ofere lumii contribuția ei la tezaurul artistic universal, în măsura în care tradiția ei artistică viabilă, devine o permanență absolută.

Actualitatea temei propuse pentru studiere derivă din considerarea că valorile unui neam sunt perene și perpetuează din generație în generație. Fenomenul necesită o înțelegere adîncă și o interpretare multiaspectuală a ceea ce este etern ca valoare artistică în structura operei literare.

Din timpuri străvechi omul, și-a exprimat teama, tristețea sau fericirea lăuntrică prin intermediul artei, iar cuvîntul a fost cel mai la îndemînă dintre toate mijloacele cretive folosite de el.

O valorificare a resurselor populare și a celor rurale. învăluite de lirism, cu evocarea trecutului istoric, au redat-o prin capodoperele sale M. Eminescu, I. Creangă, V. Alecsandri, G. Coșbuc, C. Petrescu, M. Sadoveanu, L Rebreanu, C. Negruzzi, G. Alexandreseu ș. a..

Unele scrieri marchează momente esențiale în istoria literaturii române redînd marile teme folclorice, obiceiuri și tradiții din viața poporului:Baltagul, Hanul Ancuței de M. Sadoveanu, Moromeții de M. Preda, poveștile lui I. Creangă, Călin file de poveste) Revedere, Luceafărul, Crăiasa din povești, Făt Frumos din lacrimă de M. Eminescu, Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger de G. Coșbuc, în care se reflectă bogăția și superioritatea sufletească și rațională a omului din popor, în care regăsim adunate ca într-un buchet, superstiții, credințe, obiceiuri și tradiții înflorite pe aceste plaiuri mioritice. Deoarece poporul nu este numai o forță, care creează toate valorile materiale, el este tot odată izvorul valorilor spirituale, care a creat toate poemele mari, toate tragediile de pe pămînt și pe cea mai mare dintre ele - istoria culturii universale. Nu poți cunoaște adevărata istorie a poporului muncitor, rară a cunoaște creația populară.

O altă temă, abordată de scriitori, este evocarea trecutului istoric. Asemenea lucrări cum ar fi Frații Jderi, Nicoară Potcoavă, Zodia Cancerului, Neamul Șoimăreștilor de M.Sadoveanu, Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război de C. Petrescu, Ioan Vodă cel Cumplit de B. P.Hasdeu, Pădurea spînzuraților de L. Rebreanu, Alexandru Lăpușneanu, Sobieski și românii de C. Negruzzi ș. a cuprind evocări ale unor vremuri istorice pe fundalul cărora se configurează figurile unor voievozi și răzeși, luptători pentru libertate și pentru dreptate socială. Ele sînt expresii ale unui patriotism încorporat în scrieri literare de o mare forță de sugestie, cuceritoare prin căldura și farmecul povestirii.

Scopul principal al cercetării vizează conturarea tradițiilor folclorice și a evenimentelor istorice evocate în operele scriitorilor români.

Din această perspectiva sînt înaintate următoarele obiective:

- Reliefarea momentelor istorice în capodoperele scriitorilor români;

- Opinia poeților și prozatorilor asupra istoriei naționale;

- Cercetarea metodologiei folclorului în operele elucidate;

- Depistarea și valorificare resurselor populare în creația marilor scriitori;

Principiile și metodele de cercetare se bazează pe studiul capodoperelor referințelor critice și analiza operelor literare.

În funcție de necesitate, am recurs la variate metode și modalități de cercetare: comparatistă, istorico - funcțională, asociativă, analitică, naratologică.

Procedeele de abordare sînt aplicate în istoriografia noastră, studierea materialului fiind orientată în perspectivă folclorică și istorico-literară.

Suportul metodic și teoretic-științific al lucrării se constituie din surse vechi și mai noi, care sînt recunoscute și apreciate. Ele aparțin cercetătorilor operelor scriitorilor români; G. Călinescu, M. Eminescu, Gh. Crăciun, D. Micu, M.Badea, T. Vianu, C.Șerban,Al.Săndulescu, I. Sirețeanu ș. a.

Caracterul științifico-novator al lucrării constă în reliefarea unei noi viziuni asupra operelor scriitorilor, bazată pe o analiză tipologică a trecutului istoric și a tradițiilor populare române.

Importanța teoretică și valoarea aplicativă a investigației se impune prin faptul că rezultatele cercetării ar putea fi folosite cu eficacitate la predarea cursurilor de literatură română, sau ar putea suplini știința despre literatura română la capitolele metodologie folcloristică, tradiție, evocarea trecutului istoric în literatura română.

Cuvinte - cheie: istorie, secol, perioadă, personaj, folclor, legendă, baladă, epopee, mit, izvor de inspirație, artă narativă, specific național.

CAPITOLUL I

PERLELE FOLCLORICE ÎN OPERA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN TOATE TIMPURILE

Creația populară este rodul muncii unor autori anonimi, producție colectivă, ba circulă pe cale orală, nu are formă fixă, generează variante, are caracter național, enciclopedic, spontan și rotativ. Bogăția tematică, conținutul său „mitic și metafizic", cantitatea enormă de literatură populară ce s-a cules relevă munca seculară, chiar milenară consacrată realizării, șlefuirii și desăvîrșirii sale artistice.

În concepția culegătorilor, cercătorilor săi, poeților și prozatorilor români, literatura populară s-a impus diacronic prin înălțimea ideilor sale, elocvența expresiei, bogăția gîndirii și simțirii, finețea și acuratețea ei, absența progresului și decadenței, înclinația spre nuanță și discreție.

De altfel, în programul Daciei sînt menționate izvoarele literaturii române originale-istoria națională, frumusețile naturii, viața și folclorul, deoarece „obiceiurile noastre sînt destul de pitorești și practice". In acest sens creația populară devine sursa de inspirație a scriitorilor.