Impactul utilizării sistemelor informatice în antreprenoriatul românesc - Studiu de caz la SC Dedeman SRL

Capitolul I. Sistemele informatice - noțiuni teoretice

1.1. Conceptul de sistem informatic

Un sistem reprezintă ansamblul de componente interdependente între care se stabilește o interacțiune dinamică, bazată pe niște reguli stricte prestabilite, cu scopul de a atinge un obiectiv anume. În funcție de cât de aprofundată este analiza, un sistem este caracterizat de anumite atribuții precum:

- Fiecare sistem permite un număr de intrări, după care prelucrează informația inclusă în aceste intrări, iar la final trimite rezultate către ieșiri, în mediul în care acesta este prezent; Limitele acestuia îl diferențiază pe acesta de mediul în care se află.

- Limitările unui sistem constau în constrângeri impuse de parametrii acestuia, cum ar fi capacitatea de memorare sau viteza, pe baza cărora un sistem trebuie să își îndeplinească funcția pentru a-și atinge obiectivul pentru care a fost realizat.

- Un sistem poate exista doar în mediul care îl găzduiește și interacțiunea cu acesta se face prin intermediul datelor și informațiilor primite. Pentru ca sistemul să comunice cu mediul, sunt necesare anumite interfețe.

- Componentele din care este alcătuit un sistem mai poartă și denumirea de subsisteme, iar între ele se produc anumite conexiuni și pot fi formate din grupuri de elemente agregate sau din componente individuale. Proiectarea acestor subsisteme este esențială, având în vedere situațiile în care sistemul de ansamblu nu mai funcționează corect, revizuirea acestuia se impune a fi posibilă printr-o simplă înlocuire a subsistemului care a cauzat această disfuncționalitate. Defectarea unui subsistem ar putea produce o deteriorare în lanț a tuturor subsistemelor și, în cele din urmă, defectarea întregului sistem.

- Pentru a înțelege un sistem complex, este foarte utilă descompunerea sa în subsisteme mai simple, a căror componență poate fi analizată pe rând, fără a lua în calcul conexiunile stabilite între acestea.

- Coeziunea reprezintă caracteristica prin care un subsistem poate îndeplini o funcție unică. (D.Oprea, 1999, pag.74)

Sociologul Universității Harvard, Daniel Bell, a susținut că societatea de după anul 1950 este o societate post-industrială, numită de nenumărați analiști ”societatea informațională”, bazată pe o tehnologie a computerelor și a sistemelor informatice. Societatea informațională este caracterizată printr-o pondere majoră a proceselor informaționale bazate pe tehnologia informației și a comunicației, care conduc la o reconstituire a importanței procesului de informare, concretizat în anumite sisteme clasice, cum ar fi centrele de documentare sau de informare, dar și în sisteme moderne, cum ar fi rețeaua de Internet/Intranet. (D.Bell, 1976, pag.101)

Din punct de vedere teoretic, un sistem informațional reprezintă un fond de informații, tehnici de a transmite, culege și prelucra niște date destinate asigurării unei funcționări bune a sistemului din care fac parte. Subsistemul care utilizează echipamentele de prelucrare automată a datelor și softurile pentru acestea, utilizate în furnizarea informațiilor sistemului informațional, poartă numele de sistem informatic. (Gh.Militaru, 2004, pag.127)

Sistemul informațional și cel informatic sunt interdependente, nu pot fi separate unul de celălalt, în condițiile în care, în prezent, se vehiculează un volum de informații incomensurabil. Ele se pătrund și se determină reciproc, ținând cont de faptul că, fără suportul asigurat de sistemul informatic, sistemul informațional, poate furniza informații eronate sau să piardă anumite date semnificative. Si reciproc, sistemul informatic fără sistemul informațional nu poate exista, după cum reiese și din figura de mai jos:

Figura nr.1 Sistemul informatic - parte a sistemului informațional

Astfel, un sistem informatic reprezintă un ansamblu organizat de resurse care permit să se achiziționeze, stocheze, prelucreze și transmite informații sub formă de imagini, sunete, texte, etc., precum:

- Resurse materiale: dispozitivele hardware (stații de lucru, unități centrale, rețele de comunicare) și suporturile informatice utilizate (CD-uri, stick-uri, etc).

- Resurse umane: consumatorii informației produse de sistem sau contribuitorii la achiziția, stocarea, prelucrarea informației (analiști, programatori, IT-ști, ș.a.m.d.)

- Resurse informaționale: textele, imaginile, sunetele, ș.a.m.d., care corespund atât materiei prime de prelucrat, cât și modelelor, ca reprezentare a fenomenelor.

- Programe și proceduri: ansamblul tuturor serviciilor utilizate în funcționarea sistemului informatic. (A.Crețan, 2013, pag.44)