Aspecte legislative, instituționale și practice cu privire la producerea, comercializarea și siguranța produselor alimentare

Înainte de toate ar trebui să răspund la o serie de întrebări: “Pentru ce o analiză a unei activităţi de producţie industrială din perspectiva impunerilor legislative?”, “De ce este nevoie de reglementări legislative?”, “Sunt ele folositoare?” “De ce tocmai o analiză a cadrului legislativ în industria alimentară din perspectiva unui viitor funcţionar public?”, “Producţia, comercializarea şi siguranţa produselor alimentare face obiectul de interes a autorităţilor publice?”

Răspunsul este cât se poate de simplu: am considerat util să tratez acest subiect din perspectiva legilor nu numai datorită faptului că, în calitate de cetăţean, sunt obligată să le respect, ci, mai ales, pentru că în calitate de viitor ambasador, deputat, senator, sau ministru mă voi afla deseori în situaţia de a constata că excesul sau deficitul de acte normative, ca şi imperfecţiunile unor reglementări au un impact direct asupra rezultatelor activităţii pe care o voi desfăşura. Legea poate să stimuleze procesele pozitive din cele mai diverse sectoare, după cum poate să determine apariţia şi agravarea unor fenomene negative.

În ceea ce priveşte mediul industrial, legislaţia actuală este unul din principalii piloni ai susţinerii protecţiei consumatorului, sănătăţii populaţiei. Iar pentru a se garanta acest interes public, trebuie să existe funţionari care să aibă capabilitatea de a cunoaşte şi de a analiza în profunzime, modul în care se fabrică, se comercializează şi se păstrează produsele alimentare, astfel încât ei să poată verifica dacă este respectată legislaţia în domeniu.

Dacă nu am avea aceste legi, probabil societatea noastră ar fi fost astăzi într-o stare profund degradantă. Mulţi încalcă legea, este adevărat, dar mult mai mulţi o respectă şi acesta este un lucru îmbucurător pentru societate.

Aceste argumente sunt, cred, suficiente pentru a motiva opţiunea mea asupra temei enunţate.

Actualitatea temei de cercetare. România, fiind deja membră UE, încearcă şi chiar a preluat o bună parte din reglementările şi standardele europene, iar Rep. Moldova, după cum este cunoscut, abia are ca ţintă integrarea în UE şi pentru realizarea acestui deziderat, Rep. Moldova deja îndeplineşte o serie de condiţii printre care se află adoptarea şi implementarea aquis-ului comunitar.

Scopul lucrării este acela de a lămuri sensurile şi importanţa cadrului legislativ şi instituţional în acest vast domeniu de interes public, deoarece este foarte puţin cunoscut faptul că numai datorită acestor reglementări, care, constituie de fapt suportul “vieţii” şi, implicit, al dezvoltării socio-economice, industria alimentară a atins un înalt nivel al calităţii produselor.

Obiectul cercetării îl constituie legislaţia naţională şi europeană în domeniul produselor alimentare, care este aplicabilă şi produselor din industria de panificaţie şi modul de implementare a acestora în activităţile S.C. „Franzeluţa”

Inovaţia ştiinţifică a studiului constă în propunerea spre elaborare a unor planuri:

- Planul de Sprijinire şi Monitorizare a Autorităţilor, focalizat pe implementarea fermă a legislaţiei pentru a combate flagelul corupţiei, evaziunii fiscale şi competiţiei neloiale.

- Planul de Protecţie a Consumatorilor, focalizat pe protejarea cetăţenilor, în calitatea lor de consumatori, împotriva riscului de a achiziţiona produse alimentare care ar putea să le afecteze viaţa şi sănătatea.

- Planul de Susţinere a Industriei de Alimentare, focalizat pe oferirea de consultanţă în atragerea de finanţări în industria de panificaţie în vederea creşterii siguranţei alimentare şi alinierea la noile standarde europene.

Baza informaţională au constituit-o materialele Departamentului Standartizare şi Metrologie al Rep. Moldova, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării al Rep. Moldova, expierenţa SC “Franzeluţa”, alte Organizaţii de interes mondial şi, bineînţeles legislaţiile diferitor ţări, inclusiv legislaţia UE, care mi-au permis să-mi fac o viziune amplă asupra sectorului de produse alimentare şi să purced chiar la un studiu comparativ al cadrului legislativ şi instituţional cu privire la siguranţa produselor alimentare, răspunderea pentru produsele defectuoase şi cele privind protecţia consumatorilor în UE, România şi Rep. Moldova.

Contribuţiile proprii sunt prezente pe tot parcursul lucrării de licenţă, vizând nu numai lămurirea unor aspecte teoretice asupra problemelor abordate în lucrare, dar şi asupra unor abordări metodologice, cu rol esenţial în cunoaşterea cât mai reală a reglementărilor legislative din sectorul panificaţiei.

În lucrare este prezentat de asemenea un studiu de caz asupra Combinatului de Panificaţie S.C. „Franzeluţa”, având ca scop principal evidenţierea faptului că impunerile legislative şi alinierea la noile standarde europene nu prezintă un obstacol pentru societate de a ramâne competitivă atât pe piaţa naţională, cât şi pe cea internaţională.

Demersul se încheie cu o secţiune conclusivă, intitulată “Concluzii şi propuneri”, care conţine, în afara unor idei sintetice, şi anumite sugestii în privinţa unor linii de perfecţionare în materia temei cercetate.