Criza Organizațională și Consecințele Ei asupra Organizației

Introducere

Tema lucrării mele de licenţă se intitulează Criza organizaţională şi consecinţele ei asupra organizaţiei şi am ales această subiect deoarece am vrut să-mi însuşesc mai multe informaţii despre acest concept, despre modul în care o criză poate afecta misiunea şi valorile simbolice ale oricărei firme care se confruntă sau care s-au confruntat cu o situaţie neplăcută.

Consider că în societatea actuală, dată fiind dezvoltarea tot mai rapidă a diverselor domeniu care prezintă interes atât pentru investitori cât şi pentru public şi existența unui flux continuu şi abundent de informaţii, organizaţiile sunt predispuse din ce în ce mai mult la crize şi, de aceea este necesar ca din ce în ce mai mulţi oameni să aibă cunoştinţe vaste despre acest concept, despre măsurile de prevenire şi combatere a crizelor, precum şi despre consecinţele pe care aceastea le pot avea la nivelul organizaţiei.

Lucrarea de faţă este structurată pe trei capitole, două dintre ele fiind destinate teoriei, iar ultimul conţine partea aplicativă a lucrării. În capitolul I, am încercat să mă familiarizez cu termenul de criză, să analizez care sunt tipurile de criză și care sunt factorii cu risc ridicat care pot declanşa un asemenea eveniment; am inclus şi informaţii despre cele mai întâlnite tehnici şi strategii de gestionare şi comunicare pe care o organizaţie ar trebui să le adopte în vederea reducerii efectelor crizei.

În al doilea capitol, m-am axat pe analiza crizei organizaţionale ca şi concept şi am prezentat şi etapele pe care o criză atunci când se declanşează într-o organizaţie. Ultima parte a acestui capitol este reprezentat de consecinţele acesteia la nivel organizaţional.

Cel de al treilea capitol cuprinde studiul de caz efectuat pe incendiul de la Maternitatea Giuleşti. Am ales această criză deoarece, la momentul producerii dezastrului, această situaţie a fost unică în România şi în lume, până în prezent, nemaiexistând situaţii similare şi, de aceea am fost interesata să aflu mai multe informaţii despre operaţiunile de evacuare şi salvare a victimelor efectuate de autorităţile competente din România. Incendiul de la Maternitatea Giuleşti a fost unic, în primul rând prin calitatea victimelor (nou-născuţi premature), numărul victimelor dar şi prin amploarea incendiului.

Aceasta reprezintă una dintre cele mai intens mediatizate crize din România şi care a provocat la rândul ei anularea altor evenimente petrecute în aceeaşi zi care se puteau tranforma în crize.

CAPITOLUL I

Imaginea si identitatea organizației

Imaginea, în sens larg, ,,este ceea ce majoritatea publicului percepe drept reprezentarea subiectului.” (Marconi, 2007, p.83). Pe de altă parte, Roger Muchielli, ne oferă o definiţie mai tehnică şi mai exactă a acestui concept. Astfel, el spune că ,,imaginea este reprezentarea sau ideea pe care şi-o formează indivizii unui mediu sau ai unui segment al publicului, după ce percepe informaţii despre acel obiect social.” (Muchielli, 1970, p. 110). Cu alte cuvinte, R. Muchielli s-a referit la imaginea corporativă ca reprezentare mentală generală, acest tip de imagine este formată dintr-o componentă logică (credinţe şi convingeri - imaginea creând siguranţă şi încrederea în companie) şi o componentă psihologică (emoţiile - care stimulează dorinţa individului de a interacţiona cu organizaţia în forme şi modalităţi diferite), fapt ce îi conferă unitate şi coerență. Imaginea organizaţiei se află în strânsă legătură cu opiniile şi atitudinile oamenilor ale căror origini sunt rezultatul unor procese psihice iraţionale şi involuntare. Imaginile şi reprezentările apar în conştiinţa oamenilor ca urmare a unor procese psihice complexe ce se referă la rezultatul acestor date senzoriale dar care vizează şi reacţiile şi acţiunile concrete ale acestora asupra realităţii. Un aspect important al imaginii este că aceasta se formează în procesul comunicării şi este rezultatul acestui proces. Astfel, imaginea se mulează pe acest complex informaţional bazat pe emiterea, recepţionarea şi evaluarea mesajelor organizaţiei rezultate din comportamentul organizaţional pentru îndeplinirea scopului şi mesajele transmise de aceasta în scopul orientării percepţiei publice asupra activităţii organizaţiei şi de a face posibilă recepţionarea cât mai favorabilă a acesteia de către toate categoriile de public din sfera de interes a organizaţiei.

Identitatea organizaţiei poate fi definită într-o accepţiune simplă ca reprezentând totalitatea modalităţilor prin care aceasta poate să se identifice în faţa diferitelor sale publicuri, însă în literatura de specialitate, există o varietate de definiţii despre acest concept, elaborate din perspective diferite. În lucrarea Gestionarea crizelor de imagine (Chiciudean, Țoneș, 2010, p.19), autorii o citează pe specialistul în relaţii publice, Sue Westcott Alessandri care face o distincţie între definiţiile de nivel tactic (necesare pentru observarea şi măsurarea identităţii organizaţiilor) şi definiţiile la nivel strategic (necesare analizei situatiilor de criză din viaţa organizaţiilor). Încercând o îmbinare a acestor două modalităţi de abordare, autoarea defineşte identitatea organizaţiei din punct de vedere conceptual şi organizaţional. Din punct de vedere conceptual, identitatea este ,,o prezentare proprie, planificată strategic şi orientată asupra unor obiective clare, cu scopul câştigării unor imagini pozitive despre organizaţie în mintea oamenilor. Identitatea organizaţiei se conturează în scopul atingerii în timp a unei reputaţii stabile” (Alessandri, S.W., 2001, p.176). Din perspectiva operaţională, identitatea este definită ca ,,suma tuturor elementelor observabile şi măsurabile pe care le manifestă organizaţia relativ la comportamentul său public şi la prezentarea sa vizuală atotcuprinzătoare”. (Alessandri, S.W., 2001, p.176).