Constipația

ARGUMENT

Constipatia este o afectiune a tubului digestiv, relativ frecventa in populatia adulta, care insa ramane greu de definit, deoarece simptomatologia difera foarte mult de la individ la individ.

O idee preconceputa, dar gresita si fara un fundament stiintific, este aceea conform careia constipatia favorizeaza acumularea produsilor toxici in organism (datorita persistentei fecalelor) care duc la intoxicatia generala si poate scurta dramatic speranta de viata a individului. Exista persoane care considera ca pot fi otravite prin prezenta prelungita a fecalelor in organism.

Studiile recente au demonstrat ca populatia varstnica prezinta un risc de a suferi de constipatie de 5 ori mai mare comparativ cu persoanele tinere, insa exista posibilitatea ca aceasta cifra sa fie supraestimata, mai ales daca se tine cont de fatul ca varstnicii sunt in general, foarte preocupati de regularitatea scaunului.

CAPITOLUL I. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

1.1 Notiuni de anatomie si fiziologie

Tubul digestiv este alcatuit din urmatoarele segmente: gura, faringe (cu dubla apartenenta), esofag, stomac, intestinul subtire si intestinul gros.

Gura este portiunea initiala a aparatului digestiv, alcatuita din organe si diverse tesuturi. Superior este limitata de bolta paltina, inferior de planseul bucal, lateral de obraji, anterior de buze si posterior se continua cu faringele. Cavitatea bucala este captusita cu mucoasa bucala.

Functiile pe care le indeplineste gura sunt: functia de masticatie pentru formarea bolului alimentar, inceputul digestiei glucidelor sub actiunea ptialinei salivare, functia de fonatie, functia receptoare, functia de aparare si functia fizionomica.

Faringele este un organ care apartine atat aparatului digestiv, cat si aparatului respirator. El se afla situat in partea posterioara a cavitatii bucale si se continua cu esofagul. Captusit cu o mucoasa, este bogat in tesut limfoid. In faringe se gasesc amigdalele palatine, amigdala faringiana pe peretele posterior si amigdala linguala la radacina limbii, legate intre ele prin numeroase vase limfatice si formand inelul limfatic Waldeyer.

Esofagul este un organ musculo-membranos, tubular, care face legatura intre faringe si stomac. El incepe la nivelul vertebrei a 7-a cervicala (C7) in dreptul cartilajului cricoid, si se termina in dreptul vertebrei a 11-a toracale la cardia; este lung de 25 - 32 cm si are un calibru care variaza intre 10 si 22 cm. Are trei stramtori fiziologice: stramtoarea cricoidiana, stramtoarea de la nivelul incrucisarii cu artera aorta si cea de la nivelul cardiei.

Fiziologic, esofagul reprezinta un organ menit sa faca legatura dintre faringe si stomac. Prin reflexul de deglutitie, bolul alimentar trece din faringe in esofag; prin coordonare nervoasa, musculatura formeaza unde contractile care imping bolul spre esofag.