Îngrijirea pacientului cu tuberculoză

CAPITOLUL I

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOPATOLOGIE

Anatomia aparatului respirator

fig.1

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor ce servesc la desfășurarea respirației pulmonare, eliminarea dioxidului de carbon din sânge, respectiv utilizarea oxigenului din aerul respirat.

Aparatul respirator este format din căile respiratorii și plămâni. Căile respiratorii sunt reprezentate de: cavitatea nazală, laringe, trahee, bronhii .

Plămânii

Sunt organele principale ale respirației. La nivelul plămânilor are loc schimbul alveolar de gaze. Plămânii sunt conținuți în cele două seroase pleurale, complet separate între ele. Seroasele pleurale și plămânii, separați prin mediastin, sunt situați în cavitatea toracică.

Intre plămâni, pleură și pereții cavității toracice se stabilesc relații reciproce, prin care se asigură mecanica respirației.

Dimensiunile și greutatea plămânilor variază cu vârsta, sexul , individul, în expirație sau inspirație.

La adultul normal în starea intermediară între expirație și inspirație, plămânii au în medie următoarele dimensiuni: diametrul vertical 25 cm, diametrul sagital la nivelul bazei 15 cm, diametrul transversal al bazei 10 cm.

Greutatea plămânilor la adult este de aproximativ 1200 grame, cel drept fiind puțin mai greu decât cel stâng.

Capacitatea totală de aer, capacitatea maximă pe care o conțin cei doi plămâni este în medie 4 500-5 000 cm3, capacitatea vitală reprezintă volumele de aer care pot fi utilizate în procesul ventilației pulmonare și exprimă valoarea funcției respiratorii. Capacitatea vitală, în condiții obișnuite, reprezintă 3 500-4 000 cm3.

Structura plămânilor

Plămânii au în structura lor patru componente:

- componenta bronhială, care se arborizează în ramificații din ce în ce mai mici și are rol în conducerea aerului până la nivelul parenchimului pulmonar.

- componenta parenchimatoasă, reprezentată de totalitatea acinilor, cu rol în realizarea schimburilor respiratorii pulmonare

- stroma, care delimitează și unește celelalte componente ale

plămânilor

- vasele și nervii plămânilor

Inervația plămânilor

Fibrele nervoase care deservesc plămânii, formează la nivelul pediculului pulmonar un plex anterior și altul posterior. Fibrele parasimpatice provin din nervul vag, iar cele simpatice din ganglionii simpatici toracali doi până la ganglionii simpatici toracali cinci.

Fiziologia aparatului respirator

Respirația este un fenomen vital. Dacă organismul poate rezista mai mult de treizeci de zile fără hrană, trei-patru zile fără apă, nu poate fi lipsit de oxigen mai mult de câteva minute (trei-cinci minute).

Respirația este o funcție care asigură eliminarea dioxidului de carbon și aportul de oxigen celulelor organismului și cuprinde trei timpi:

Timpul pulmonar

Realizează primul moment al schimburilor, când la nivelul membranei alveolo-capilare, oxigenul trece din aerul alveolar în sânge, iar dioxidul de carbon în sens invers.

Timpul sangvin

Realizează transportul gazelor între plămân și organul de aport și eliminare, și țesuturi, care consumă oxigen și eliberează dioxidul de carbon.

Timpul tisular

Reprezintă al doilea moment al schimburilor gazoase, respirația internă. La nivelul țesuturilor, oxigenul pătrunde în celule, iar dioxidul de carbon, produsul rezidual al catabolismului, este eliminat în aerul ambiant.

Realizarea timpului pulmonar presupune mai multe procese, care reprezintă etape ale respirației pulmonare: ventilația, difuziunea și circulația.

Difuziunea reprezintă schimburile gazoase prin membrana alveolo-capilară. Acest proces depinde de:

- diferența între presiunile parțiale ale O2 și CO2 de o parte și de alta a membranei alveolo-capilare

- structura membranei alveolo-capilare

- suprafața activă a membranei alveolo-capilare