Sănătate versus educație

Licență
9/10 (3 voturi)
Domeniu: Sociologie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 34 în total
Cuvinte : 8707
Mărime: 68.74KB (arhivat)
Publicat de: Alin Varga
Puncte necesare: 10

Cuprins

  1. Introducere.2
  2. CAPITOLUL I CULTURA SĂNĂTĂȚII.4
  3. 1.1 Principiile educaţiei pentru sănătate.6
  4. 1.2 Metodele de educaţie pentru sănătate.8
  5. CAPITOLUL II COMANDAMENTELE ÎN STRUCTURA UNEI POLITICI A EDUCAȚIEI PENTRU SĂNĂTATE.11
  6. 2.1 Organizarea activităţii de educaţie pentru sănătate.12
  7. 2.2 Formarea de educatori.12
  8. 2.3 Pregătirea şi prezentarea unei sesiuni de predare.13
  9. CAPITOLUL III
  10. STUDIU DE CAZ ”CONTRIBUŢII LA FORMAREA DEPRINDERILOR PENTRU O ALIMENTAŢIE IGIENICĂ ŞI SĂNĂTOASĂ LA ELEVII DE GIMNAZIU” .16
  11. 3.1 Educaţia pentru o alimentaţie igienică şi sănătoasă prin lecţiile de biologie.16
  12. 3.2 Plan de lucru.18
  13. 3.2.1 Metode didactice folosite.18
  14. 3.2.2 Alegerea grupului de lucru.21
  15. 3.2.3 Etapa constatativă.22
  16. 3.2.4 Experimentul instructiv – formativ.22
  17. 3.2.5 Etapa de control.22
  18. 3.3 Analiza şi prelucrarea datelor pretestului şi posttestului.23
  19. Concluzii.32
  20. Bibliografie.34

Extras din licență

Introducere

Sănătatea o moştenim ca pe un dar de preţ de la părinţii noştrii, dar o şi construim zi de zi, toată viaţa. O construim dacă, din tot ceea ce ne influienţează viaţa, alegem ceea ce este bun, adoptând un stil de viaţă sănătos. O putem deprecia sau chiar pierde dacă, din ignoranţă şi sub presiunea anturajului, adoptăm un stil de viaţă nesănătos.

Educaţia pentru sănătate începe în familie, cu deprinderea celor dintâi reguli de igienă individuală, continuă în şcoală, prin informarea şi transmiterea experienţei umane şi apoi, întreaga viaţă, prin învăţarea socială şi autoeducaţie.

Familia şi şcoala, prin intermediul profesorilor, rămân promotorii valorilor şi în planul educaţiei pentru sănătate. Familia trasează marile coordonate ale comportamentului sănătos (sau nesănătos) prin exemplul cotidian (Barna A. şi colab., 1998).

Cât de sănătoase sunt obiceiurile alimentare ale elevilor? Este o întrebare la care nu se poate răspunde uşor, pentru că există foarte multe variante atunci când vorbim despre alimente. Este o realitate că a mânca este necesar. Această activitate mai serveşte de asemenea, ca mijloc de exprimare a emoţiilor. Mâncăm din mai multe motive: pentru a ne satisface foamea, pentru a atinge o stare de tihnă, bucurie sau fericire; din deznădejde; din motive de frustrare.

Fiecare dintre noi are anumite obiceiuri alimentare care au fost dezvoltate din copilărie. De-a lungul anilor, aceste obiceiuri este probabil să se fi schimbat într-o anumită măsură. Elevii trebuie să înveţe elementele de bază ale alimentaţiei, dar este, de asemenea important ca ei să înţeleagă factorii care le influenţează deciziile în privinţa alimentaţiei.

Mass-media are adesea o influenţă nedorită asupra atitudinilor elevilor, impune gusturi, direcţionează comportamente. Adesea elevii nu recunosc că tot ceea ce fac sau nu fac în privinţa alimentaţiei, înseamnă a lua o decizie.

În ultima perioadă s-a constatat o creştere a numărului afecţiunilor legate de alimentaţie. În România conform datelor oferite de Institutul Naţional de Statistică şi Documentare Medicală, principalele cauze de deces sunt reprezentate de boli ale aparatului cardiovascular, (733,06 decese/100.000 locuitori), tumori (186,86 decese/100.000 locuitori), boli ale sistemului digestiv (69,25 decese/100.000 locuitori) date valabile din 2004, sem. I.

Dacă elevii vor înţelege relaţia dintre alimentaţie şi sănătate, ei vor fi capabili să ia decizii care le vor afecta în bine sănătatea.

Educaţia pentru o alimentaţie sănătoasă şi igienică este poate componentă a educaţiei pentru sănătate şi este un proces complex de lungă durată care ar trebui început în familie şi continuat la toate nivelurile de şcolarizare prin transmiterea către elevi a unor informaţii corecte din punct de vedere ştiinţific şi mai ales prin crearea unor comportamente individuale sănătoase a unor atitudini ce corespund idealului educaţiei.

CAPITOLUL I

CULTURA SĂNĂTĂȚII

Cultura generală, inclusiv cultura sănătăţii, se formează prin instrucţia generală a populaţiei în setul continuu al generaţiilor. Această secvenţă a culturii generale, ce poartă titulatura specifică „de sănătate”, mai este considerată şi azi ca fiind o activitate de bază şi obligatorie a serviciilor de sănătate, în loc să fie apreciată ca o noţiune de „pregătire continuă”, de „educaţie premanentă”, de „perfecţionare” pe un fond pregătit general în sistemul instrucţiei publice a populaţiei.

Veriga principală pe care ar trebui să acţioneze serviciile de sănătate şi cele educaţionale pentru a avea rezultate bune, pe termen scurt şi lung, privind îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, este educaţia pentru sănătate .

Ca sistem care include conştiinţa stării de sănătate, procesul de predare/învăţare şi participarea, educaţia pentru sănătate are ca scop creşterea nivelului de cunoştinţe medicale ale populaţiei în domeniul sanogenezei, protecţiei mediului şi prevenirii bolilor; formarea şi dezvoltarea unor deprinderi corecte care să promoveze sănătatea precum şi crearea unei poziţii active faţă de sănătatea individuală şi de problemele sănătăţii publice, în sensul atragerii şi capacitării maselor la participarea activă în vederea realizării şi consolidării sănătăţii.

Medicul este un educator de specialitate şi este normal să fie utilzat pentru cunoştinţele specifice în sistemul instrucţiei generale a populaţiei (la nivelul unei demnităţi financiare echitabile pentru acţiunea de educator în cadrul elementelor Educaţiei Naţionale), educaţia pentru sănătate făcând parte din obligaţiile instrucţiei naţionale.

După Ch. Gernez-Rieux şi M. Gervois, educaţia pentru sănătate îndeplineşte trei roluri, în funcţie de scopul urmărit :

• preventiv - temele de educaţie conţinând elemente de instrucţie a populaţiei pentru prevenirea îmbolnăvirilor;

• constructiv – de realizare a adeziunii opiniei publice în favoarea sănătăţii;

• curativ – pentru educarea şi convingerea pacienţilor de a urma prescripţiile medicale.

Putem considera educaţia pentru sănătate ca fiind o componentă a instrucţiei generale, o ramură a culturii umane, una din bazele sănătăţii, cu rol în influenţarea modului de viaţă modern spre conţinut favorabil sănătăţii, în realizarea de generaţii care să aibă un comportament sanogen şi în formarea voinţei politice pentru acordarea de către forurile decidente a adevăratului rol ce se cuvine sănătăţii.

Bibliografie

Baciu, 1.(1977), Fiziologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

Bocârnea, Constantin (1995), Boli infectioase si epidemiologice, Editura Info-Team, Bucureşti;

Bocoş, Muşata ( 2002), Instruire interactivă-repere pentru reflecţie şi acţiune, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Briffa, John (2002), Alimentaţia sănătoasă, Editura Aquila '93, Oradea;

Bucur, Gheorghe Eugeniu, Popescu, Octavian (coord.) (1999), Educaţia pentru sănătate în şcoală - manual orientativ,Editura Fiat Lux, Bucureşti;

Cerghit, Ioan (1980), Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

Ionescu, M.(coord.) (1998), Educaţia şi dimanica ei, Editura Tribuna învăţământului, Bucureşti;

Ionescu, Gily (traducere şi adaptare) (1998), Evaluarea obiceiurilor alimentare, Wellsource;

Ionescu, M., Radu, I, (995),Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

Ionescu.M.,1. (coord.)(2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

Mincu, Iulian, Marinescu, Elena (1984), Alimentaţia raţională şi sănătatea, Editura Sport-Turism, Bucureşti;

Mincu, I.,Segal,B.,Segal,R., (1989), Orientări actuale în nutriţie, Editura Medicală, Bucureşti;

Olinescu, R.M. (2002), Totul despre alimentaţia sănătoasă, Editura Niculescu, Bucureşti;;

Petrescu, Ioan (1998), Biochimie, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Radu, Ion T., (2000), Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

Rădulescu, Emil (2003), Alimentaţia inteligentă, Editura "Viaţă şi sănătate", Bucureşti;

Stoica, Marin (1995), Pedagogia şcolară, Editura Gheorghe Cârţu-Alexandru, Craiova;

Stoica, Marin (2002), Pedagogie şi psihologie, Editura Gheorghe Cârţu-Alexandru, Craiova;

*** (1994), Manual de educaţie pentru sănătate, Fundaţiile Soros, Editura Design&Print Idea, Cluj;

***(2003), Ghid pentru cadrele didactice ( suport informativ), Programul naţional "Educaţie pentru sănătate în şcoala românească".

Preview document

Sănătate versus educație - Pagina 1
Sănătate versus educație - Pagina 2
Sănătate versus educație - Pagina 3
Sănătate versus educație - Pagina 4
Sănătate versus educație - Pagina 5
Sănătate versus educație - Pagina 6
Sănătate versus educație - Pagina 7
Sănătate versus educație - Pagina 8
Sănătate versus educație - Pagina 9
Sănătate versus educație - Pagina 10
Sănătate versus educație - Pagina 11
Sănătate versus educație - Pagina 12
Sănătate versus educație - Pagina 13
Sănătate versus educație - Pagina 14
Sănătate versus educație - Pagina 15
Sănătate versus educație - Pagina 16
Sănătate versus educație - Pagina 17
Sănătate versus educație - Pagina 18
Sănătate versus educație - Pagina 19
Sănătate versus educație - Pagina 20
Sănătate versus educație - Pagina 21
Sănătate versus educație - Pagina 22
Sănătate versus educație - Pagina 23
Sănătate versus educație - Pagina 24
Sănătate versus educație - Pagina 25
Sănătate versus educație - Pagina 26
Sănătate versus educație - Pagina 27
Sănătate versus educație - Pagina 28
Sănătate versus educație - Pagina 29
Sănătate versus educație - Pagina 30
Sănătate versus educație - Pagina 31
Sănătate versus educație - Pagina 32
Sănătate versus educație - Pagina 33
Sănătate versus educație - Pagina 34

Conținut arhivă zip

  • Sanatate versus Educatie.doc

Alții au mai descărcat și

Diagnoza Instituțională a Fenomenului Mobilității Forței de Muncă Românești în Spațiul European

Migratia internationala este un fenomen relativ nou pentru România contemporana si probabil abia perioada de dupa 1998 începe sa defineasca...

Teorii Privind Rolul mass-mediei în Societate

Lui Harol Laswell i se datoreaza schema clasica a comunicarii: "Cine ?; Ce spune ?; Prin ce canal ?; Cui ?; Cu ce efect ?" , reductibila la...

Cuba

Cuba este o tara formata dintr-o singura insula mica cu suprafata de 110,860 Km² situat între marea Caribica si Ocenul Atlantic. Climatul tarii...

Legea de stat și recunoașterea proprietății în România rurală

Titlurile de proprietate iau diferite forme de la cele legitime la cele nelegitime.De exemplu , in legea engleza detinerea de drepturi de...

Teoria Schimbului

Teoria schimbului reprezinta tranzactionarea muncii,resurselor si serviciilor,sau chiar a persoanelor si cuvintelor in societate. Karl...

Te-ar putea interesa și

Îngrijirea Bolnavului cu Hepatită Cronică

MOTTO: “Frumuseţea este un izvor nesecat de bucurie. Ea iese din mâinile care modelează, care cioplesc marmura, care spintecă şi repară carnea...

Controlul asupra Activității Administrației Publice - Aspecte Teoretice Privind Modelele de Decizie în Administrație

INTRODUCERE Viaţa socială a pus dintotdeauna multiple probleme, îndeosebi de ordin administrativ. Nevoia a dus la apariţia funcţiei publice şi a...

Politica externă a României - perspective pentru a deveni membră OCDE

„Din cele mai vechi timpuri, diplomatia – in formele ei clasice, << deschisa>> si <<secreta>> - a fost si continua sa fie unul dintre cele mai...

Controlul Ecologic al Produselor Agroalimentare

I. INTRODUCERE Alimentele ecologice sau organice sunt produsele de origine animala sau vegetala care au fost obţinute fără utilizarea substanţelor...

Rolul Psihologului Clinician

Putine domenii ale stiintei au generat atâta valoare si impostura ca domeniul clinic. Este interesant cum astazi, în secolul internetului si al...

Economia României

Tranzitia si reperele sale Economia tranzitei, ca teorie si practica, si-a capatat drept de cetate pe teritoriul auster al cercetarii stiintifice....

Ai nevoie de altceva?