Politicile de incluziune ale romilor în Uniunea Europeană

Abstract

Constituirea unui spațiu european economic unic este cel mai mare proiect politic al tuturor timpurilor, implicând o populație de peste 500 milioane locuitori (Eurostat, 2012) şi o durată previzibilă de circa 50 de ani, din care aproape jumătate s-au scurs deja . Pașii făcuți în aceasta direcție se datorează exclusiv unor decizii politice, care s-au luat şi se vor lua pe baza unor principii. Aceste principii reflectă în primul rând aspirații şi de-abia în al doilea rând cunoașterea exactă a consecințelor; un exemplu în acest sens o reprezintă şi aplicarea liberei circulații în acest spațiu, care a condus la fenomene sociale de mobilitate/migraţie a căror amploare şi efecte au surprins pe alocuri pe decidenți. Între aceste fenomene se numără şi migraţia etnicilor romi, în care şi tara noastră este interesată, fiind originea celei mai mari comunități ca mărime, după estimările medii ale UE (COM 173, 2011) cu circa 1 850 000 de persoane.

În lucrarea de fata ne propunem să evaluăm impactul deciziilor luate de UE în încercarea de a gestiona migraţia populației rome precum şi să cercetam punctul de vedere al unor factori interesați, cum ar fi parlamentari europeni decidenți şi ONG-uri de profil, cu privire la soluțiile adoptate.

Cuvinte cheie: romi, migraţie, mobilitate, incluziune, discriminare, Comunitatea Europeană

Capitolul I

Abordarea teoretică

Întregul complex de probleme creat de mişcările populaţiei rome în ultimele decade în Europa au suscitat şi suscită şi în prezent numeroase atitudini şi luări de poziţii. Găsirea unei soluţii este cu adevărat o provocare pentru ambiţiosul proiect al unei Europe unite şi democratice, date fiind diferenţele substanţiale de viziune asupra vieţii pe care cetăţenii romi le aduc. Capitolul prezent încearcă să găsească originile acestor diferenţe, în ideea că înţelegerea lor este susceptibilă să uşureze găsirea celor mai bune rezolvări.

1.1 Romii migrație vs mobilitate

A. Elaborarea Teoriilor migraţiei

B. Teorii antropologice ale imigraţiei contemporane

C. Romii ca Etnoclasă

D. Mişcarea etnoclaselor în Europa.

E. Influenţe asupra percepţiei sociale.

A. Elaborarea Teoriilor migraţiei

Elaborarea unor teorii ale imigraţiei poate ridica unele probleme (Portes A., 1997). Există patru concepții greșite importante despre modurile în care ne îndreptăm spre dezvoltarea teoriei. Unele dintre acestea sunt concepții greșite despre ceea ce acest tip de activitate implică, altele se referă la greutatea evidenței pe care acele produse de activitate trebuie sa le suporte. Fiecare astfel de problemă poate fi introdusa printr-o declaraţie.

Teoriile nu cresc cumulat

O concepție greșită este că acumularea probelor conduce la inovare teoretică. Datele, indiferent dacă sunt cantitative sau calitative, se pot acumula la nesfârșit, fără a produce nici un progres semnificativ conceptual. Într-adevăr, o mare parte din ceea ce facem noi, ca parte a muncii noastre de zi cu zi este pur și simplu să producem informații cu privire la un aspect sau altul al realității sociale în cadrele intelectuale deja în vigoare, fără a le modifica într-o măsură semnificativă. Idei, în special cele de o acoperire mai largă, sunt puține și rare și cu siguranță nu apar din mase de date. Există un singur sens, cu toate acestea, în care prezența unor informații conduce la inovare conceptuală. Acest lucru se întâmplă atunci când puzzle-urile ies din probele acumulate necesitând explicații noi.

Teoriile nu corespund neapărat percepțiilor oamenilor

Studiul de imigrare a fost, în cea mai mare parte, condus de date. Aceasta este o caracteristică sănătoasă, dar are un neajuns important, și anume tendința de a testa propuneri teoretice, prin compararea lor cu auto-rapoarte individuale. Teoria demnă de acest nume necesită simplificare și abstractizare. Prin urmare, actorii implicați într-un anumit proces pot să nu fie conștienți de problemele mai largi în joc sau pot avea o opinie diferită despre ele. Orientările subiective ale oamenilor sunt cu siguranță importante și reprezintă un domeniu de studiu legitim, dar, cu excepția cazului în care o teorie se referă la ele (cum ar fi teorii ale identității etnice), este impropriu să le facă un standard de evaluare.

Tipologiile nu sunt teorii

Tipologii cum ar fi de exemplu distincția între refugiați și azilanţi nu spune nimic despre originile cauzale ale fiecărui flux sau modele sale particulare de adaptare. Aceste distincţii sunt de la sine înțeles în categoriile administrative, cum ar fi cele utilizate de către Serviciul de Imigrare și Naturalizare. Tot ce acești termeni reflectă este în primul rând un accident de prelucrare birocratic şi ca atare acestea sunt exerciții intelectuale valide, dar ele nu sunt teorii.

Nu există o teorie atotcuprinzătoare a imigrației

Teoriile au şi ele limitele lor şi încercarea de a dezvolta o teorie unificatoare a imigrației este destinată să eșueze. Motivul este că diferitele arii care compun acest domeniu sunt foarte disparate şi ar putea fi unificate doar la un nivel extrem de abstract. Pentru început, diviziunea dintre perspectiva macro-structurală, care descrie rolul capitalismului global în reglarea fluxului imigrației şi perspectiva microstructurală unde legăturile din comunitate sunt influenta principală asupra deciziei de a migra, nu sunt interschimbabile. Teoria că penetrarea capitalismului colonial a jucat un rol în iniţierea migrației pe scară largă a forței de muncă din țări subdezvoltate, ar fi un exemplu. Aceasta nu ne poate spune cine din populația acestor țări era mai probabil să migreze.

Robert Bach a propus cu un deceniu în urmă, patru categorii în jurul cărora teoriile existente ale imigrației pot fi organizate. Acestea sunt: originile imigrației, direcționalitatea şi continuitatea fluxului de migrație, utilizarea forței de muncă a imigranților şi adaptarea socio-culturală a acestora (Portes and Bach, 1985, cap I). Cu toate că domeniile sunt în mod evident legate, fiecare dintre aceste arii necesită atenție separată şi prin urmare, teorii cu spectru mediu, focalizate pe una sau două din ele, sunt de preferat.