Rolul organizațiilor internationale în menținerea păcii și securității internaționale - conflictul din Darfur

INTRODUCERE

Schimbarea situației politico-militare din Europa și din întreaga lume deschide noi posibilități pentru eforutri comune în domeniul securității militare.

Fiind conștienți de faptul că reglementarea pe cale pașnică a diferendelor este un corolar esențial al obligației statelor de a se abține de la amenințarea cu forța sau folosirea ei, factori determinanți ai menținerii și consolidării păcii și securității internaționale, se va căuta atât căi eficiente de prevenire, prin mijloace politice, a conflictleor care ar putea izbucni, cât și definirea în conformitate cu dreptul internațional, de mecanisme corespunzătoare pentru reglementarea pașnică a diferendelor care ar putea apărea. În consecință, este necesară angajarea în demersul de căutare a formelor de cooperare în acest domeniu, îndeosebi o gamă de metode de reglementare pașnică a diferendelor, inclusiv implicarea obligatorie a tuturor statelor.

O cooperare economică bazată pe economia de piață constituie un element esențial al relațiilor dintre state și va contribui la construcția unei Europe prospere și unite. Instituțiile democratice și libertatea economică favorizează progresul economic și social.

În ceea ce privește rolul organizațiilor internaționale în menținerea păcii și securității internaționale, acestea au puteri reale nelimitându-se la promovarea cooperări între state, ci concep chiar legislțai aplicabilă pe teritoriul statelor care o compun.

Menținerea păcii un element operațional important al organizațiilor internaționale de prevenire a conflicctelor și spuraveghere a crizelor, menit a completa procesul politic de soluționare a diferendelor. Activitățile de menținere a păcii vor fi întreprinse ținând seama în mod corespunzător de responsabilitățile Națiunilor Unite în acest domeniu, și vor fi desfășurate întotdeauna în conformitate cu scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite.

Operațiunile de menținere a păcii necesită o bază financiară solidă și trebuie să fie planificate cu maximum de eficiență. Reglementarea pașnică a diferendelor este o componentă esențială a întregii capacități a organizațiilor internaționale de a gestiona efectiv schimbarea ei și de a contribui la menținerea păcii și a securității internaționale.

Statele participante întăresc securitatea și stabilitatea prin negocierea de măsuri concrete vizând reducerea sau menținerea nivelului forțelor armate la un minimum corespunzător nevoilor legitime, comune sau individuale, de securitate în Europa și în afara acesteia. Aceste noi măsuri vor putea cuprinde reduceri și limitări ale forțelor armate și, dacă este cazul, vor putea include măsuri cu caracter regional.

De asemenea, statele participante examinează problema armonizării obligațiilor convenite între ele prin diferite instrumente privind controlul armamentelor, dezarmarea și întărirea încrederii și securității. Astfel, negociază noi măsuri de stabilizare privind forțele armate și noi măsuri de întărire a încrederii și securității vizând asigurarea unei transparențe mai mari în domeniul militar.

Statele participante stabilesc între ele noi relații de securitate bazate pe abordări comune și conexe ale securității. În acest scop, ele vor dezvolta consultarea, un dialog continuu privind anumite obiective și cooperarea în domeniul securității.

CAPITOLUL I

ORGANIZAȚIILE INTERNAȚIONALE

I.1. Statutul și rolul organizațiilor internaționale de securitate în sistemul mondial

Organizațiile internaționale reprezintă cele mai importante forțe în coordonarea acțiunilor și cooperare în domenii precum cel politic, economic, social, militar sau cultural. Exceptând statele-națiune, ce stau la baza sistemului mondial, organizațiile internaționale constituie cei mai însemnați participanți în cadrul acestuia. Creșterea numărului organizațiilor internaționale a fost favorizată de sporirea rețelelor politice, economice și financiare de state-națiune, în special în perioada de început a Europei moderne. Diviziunea sistemului internațional din anii 1910 și 1930 și distrugerile cauzate de cele două războaie mondiale au convins comunitatea internațională de necesitatea stabilirii unei noi ordini universale bazate pe cooperare. Pilonii acesteia au fost construiți prin Carta Atlantică, din anul 1941, conferințele de la Dumbarton Oaks și Bretton Woods (1944) și, cel mai important, prin crearea Națiunilor Unite (1945).

Războiul Rece a întrerupt visul noii ordini mondiale prin cooperare, urmând peste patru decenii de diviziune bipolară. Totuși, începând cu anii ’70, s-a înregistrat o revigorare a multilateralismului, sub forma procesului de la Helsinki (1975), despre care se afirmă că a contribuit la dezintegrarea Cortinei de Fier. Ulterior acestui moment, organizațiile internaționale și-au recăpătat rolul de forumuri de consultare, mediere și arbitrare, simultan cu dezvoltarea unei lumi mult mai fragmentate din punct de vedere politic și cultural, caracterizate atât de cursa pentru înarmare, cât și de accentuarea globalizării. Sfârșitul conflictului Est - Vest și realinierea graduală a Europei Estice la cea Occidentală au condus la formarea unor noi organizații și instituții internaționale.