Prevenirea și Combaterea Terorismului

1. POLITICI S.U.A DE COMBATERE A TERORISMULUI

Teroriştii sunt dificil de urmărit și de identificat, deoarece ei își desfășoară activitate sub acoperire. Spre deosebire de militari, ei pot să nu posede cunoștințele și diplomele respective. Spre deosebire de unitățile militare de dimensiuni mari ei sunt greu de depistat, deoarece ei, deseori, activează de sine stătător sau în grupuri mici. Orice trecător, în orice parte a globului pământesc poate fi un terorist. Ei schimbă des punctul dislocării. Anume mobilitatea și anonimatul teroriștilor le face atât de periculoși. Ducerea tratativelor cu teroriștii este, deseori, lipsită de sens, din acest motiv presiunea politică și diplomația sunt greu de utilizat.

În unele țări autoritățile de stat nu sunt suficient de puternice pentru a lupta cu grupările teroriste. În altele – guvernul susține ideologia celulelor teroriste și, în mod firesc, nu întreprinde nimic pentru a le distruge. Statele mai puternice cheltuiesc miliarde pentru lupta împotriva terorismul.

Marile conflicte ale secolului XX între lumea liberă şi cea a totalitarismului s-au încheiat cu victoria decisivă a forţelor puse în slujba libertăţii şi a unei unice formule valabile pentru reuşita statului naţional: libertate, democraţie şi economie de piaţă.

Statele Unite se bucură în prezent de o putere militară fără egal şi de o deosebită influenţă politică şi economică. Apărarea statului împotriva duşmanilor săi reprezintă cea dintâi sarcină şi angajamentul fundamental al Guvernului Federal. În condiţiile de astăzi această sarcină a suferit schimbări dramatice. Inamicilor din trecut le erau necesare armate puternice şi o mare capacitate industrială pentru a periclita America. Acum însă, reţele de indivizi ce acţionează din umbră pot aduce haosul şi suferinţa pe teritoriul SUA cu cheltuieli mai mici decât cele necesare cumpărării unui singur tanc.

Statele Unite ale Americii desfăşoară un război împotriva terorismului global. Inamicul nu este un singur regim politic, o persoană, o religie şi nici o ideologie. Inamicul este terorismul – violenţa premeditată, motivată politic şi exercitată asupra celor nevinovaţi.

Apărarea SUA cea mai eficientă rezidă într-o ofensivă puternică şi în întărirea siguranţei interne a Americii pentru a se apăra de atacuri şi pentru le descuraja.

2. TERORISMUL

2.1 Definirea terorismului

Termenul de terorism1 provine din latinescul “terror” care înseamna violenţă fizică, spaimă, teroare provocate deliberat prin acte de violenţă publică, folosirea cu intenţie a unor mijloace capabile să ducă la un pericol comun. Caracteristicile terorii sunt: violenţa şi ameninţarea cu violenţa, folosirea sistematică şi persistentă a violenţei, intimidare şi sensibilizare prin agresivitate şi ură. Terorismul mai presupune organizare, planificare, finanţare şi echipamente de ultimă oră precum şi subiecţi umani, selectaţi şi pregătiţi pentru realizarea acţiunilor concrete de atac.

Teroarea este elementul constitutiv al multor acţiuni grupale semnalate încă din antichitate. Actul de terorism a avut întotdeauna un scop similar descurajării generale, victima de moment este mai puţin importantă decât efectul general asupra unui grup anume căruia ii este în realitate adresat actul exemplar. Simptomatica este butada celebrului gânditor militar chinez SUN – TZU: “omoară unul – terorizeaza o mie”. Deci, terorismul, deşi produce victime individuale este un act indreptat împotriva unei colectivităţi. Experţii au căzut de a cord ca în spatele unei acţiuni teroriste există întodeauna o strategie. Indiferent de forma atacului: bombe, maşini capcană, focuri de armă, luarea de ostatici, asasinate, terorismul nu este deloc accidental sau spontan.

Trorismul reprezintă deci utilizarea deliberată a violenţei împotriva civililor pentru obţinerea de avantaje politice sau de natură religioasă.

Chiar daca majoritatea oamenilor recunosc terorismul atunci când îl vad, nu există o definiţie unanim acceptată pentru acest termen. Ironic este însa faptul că ceea ce pentru o persoana înseamnă terorism pentru alta reprezintă lupta pentru eliberare naţională şi există o confuzie extremă în definirea violenţelor: terorism, crimă organizată, război civil, stat dictatorial, confuzia fiind chiar mai mare atunci când se încearcă separarea terorismului de mişcările insurgente ori separatist.

Exista o varietate de concepte care definesc terorismul. Instituţiile antitero, politice, sociale, psihologice, guvernamentale şi de securitate au încercat o definire a fenomenului. În volumul “Terorismul politic” de Schmidt şi Youngman sunt citate 109 definitii cu privire la terorism, autorii obţinându-le de la diverse academii militare si universităţi care studiază şi cercetează terorismul. Acestea constituie o statistică,care arată criteriile de definire a terorismului.

Ele sunt:- violenţa, forţa (apar în 83,5% din definiţii)- politic (65%)- frica accentuată, teroarea (51%)- ameninţare (47%)- efecte psihologice şi anticiparea reacţiilor (41,5%)- discrepanţa între ţinte şi victime (civili), (37,5%)- actiunea intenţionată, planificată, sistematică, şi actiunea organizată (32%)- metode de luptă, strategii, tactici (30,5%). Definirea terorismului şi a teroriştilor face obiectul cercetării şi înţelegerii a fenomenului care a luat amploare pe glob. Teroriştii internaţionali, incapabili să îşi atingă scopurile prin mijloace convenţionale, încearcă să trimită un mesaj ideologic sau religios prin terorizarea publicului general. Prin alegerea ţintelor, care adesea sunt simbolice sau reprezentative pentru naţiunea vizată, teroriştii încearcă să creeze un impact puternic asupra publicului inamic prin acte de violenţă, în ciuda puţinelor resurse materiale de care dispun. Prin aceasta ei speră să demonstreze mai multe, astfel încât guvernul sau guvernele vizate să nu poată să-şi protejeze cetăţenii; sau, prin asasinarea unei anumite victime, pot da o lecţie publicului în general. Spre exemplu, prin asasinarea preşedintelui egiptean Anwar al-Sadat din 6 octombrie1981, la un an de la călătoria sa importantă în Israel, teroristii al-Jihad au sperat să convingă lumea şi, în special, pe musulmani, că a fost comisă o mare eroare.