SUA, Japonia și Uniunea Europeană în economia mondială

”Încearcă să nu fii un om de succes, ci un om de valoare”

Albert Einstein

INTRODUCERE

Omenirea a ajuns la o răscruce la care se confruntă cu o provocare de proporţii: globalizarea întregii existenţe. Fenomen total, globalizarea, sau mondializarea – cum preferă francezii să o numească – reprezintă o mutaţie civilizaţională gigantică.

Fenomenele care marchează evoluţia economiei mondiale în ultimele decenii stau sub semnul globalizării, al interdependenţelor şi interacţiunii. Orice s-ar întâmpla, în orice colţ al lumii, are efecte mai mult sau mai puţin ample asupra întregii economii mondiale.

Procesul globalizării este de dată relativ recentă. El s-a manifestat mai ales după al doilea război mondial şi a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă mai ales după anii 80, odată cu globalizarea pieţelor financiare.

În ultima perioada, globalizarea a determinat o creştere semnificativă a economiilor emergente, dar şi a nivelului ţărilor dezvoltate. Aşa cum uşor se poate observa, suntem spectatori ai unei lumi tot mai „globalizate”, nelipsită de riscuri multiple. Începând cu inegalitatea dintre oameni, continuând cu diverse probleme sociale şi ajungând la „distrugerea creatoare” a economiilor unor ţări, o distrugere inevitabilă şi ireversibilă după intrarea în acest joc, fenomenul globalizării a devenit o ameninţare.

Pentru fiecare dintre noi globalizarea reprezintă altceva. Implicaţiile pe care acest fenomen le are asupra tuturor componentelor vieţii economice şi sociale determină apariţia numeroaselor curente de opinie în legătură nu doar cu ce reprezintă aceasta, dar şi cu ceea ce implică aceasta.

Conform „Dictionarului de economie” globalizarea reprezinta o „modalitate sau sistem de receptare si abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane, determinate de interactiunea multiplelor procese si fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale, ecologice, etc. Si preconizarea solutionarii lor intr-o larga perspectiva de catre comunitatea internationala.

Globalizarea a deschis, în lipsa unor politici economice protective, calea unor crize economice frecvente. Criza actuală ne-a învăţat că guvernele ţărilor ar trebui să joace un rol mai activ în coordonarea politicilor economice, în dorinţa de a preîntâmpina dezechilibre precum cele întâlnite şi de a evita crize.

Dintr-o perspectivă mai practică, globalizarea reprezintă, aşa cum arăta preşedintele unei mari companii americane, „libertatea grupului meu de a investi unde şi când doreşte, de a produce ce doreşte, de a se aprovizioneze de unde doreşte, de e realiza tot ceea ce doreşte cu cât mai puţine piedici posibile legate de dreptul muncii şi reguli sociale”.

Fenomenul globalizării este unul contemporan nouă, acesta ne modelează atitudinile, aşa cum noi îi putem influenţa evoluţia. Rămâne la latitudinea noastră şi la îndemâna propriei inteligenţe să nu-l scăpăm de sub control. Aşa cum aprecia şi Kofi Annan(fost Secretar General al Națiunilor Unite) - “Dacă nu putem să facem ca globalizarea să lucreze pentru toţi, în final, ea nu va lucra pentru nimeni!” Globalizarea ar trebui să conducă la creştere economică, echitate, securitate, educaţie, regândirea cadrului instituţional internaţional, transparenţă, protejarea mediului, o mai bună guvernare globală, care să asigure o mai largă distribuire a oportunităţilor, un mediu propice creşterii economice echilibrate şi includerea celor marginalizati.

De fapt, globalizarea este caracterizată ca fiind un efect al transnaţionalizării vieţii economice , globalizarea numarandu-se printre cele mai importante schimbări cu care se confruntă omenirea.

Economiile dezvoltate, precum Statele Unite, Europa şi Japonia, contribuie pentru prima dată din 2007 mai mult decât cele emergente - China, India, Brazilia - la creşterea economică mondială, potrivit estimărilor Bridgewater Associates care mai notează că acest lucru este un semn al unei schimbări de viteză. Acest lucru demonstreaza ca S.U.A., U.E. şi Japonia, sunt din nou locomotivele economiei mondiale. Tranziţia remarcată de analiştii Bridgewater ar putea influenţa fluxurile de capital la nivel global şi ar putea răsturna proiecţiile şi planurile marilor companii, construite în ultimii ani în jurul unui boom economic pe pieţele emergente.

Specialiştii de la Bridgewater Associates spun că schimbarea se datorează în principal Japoniei, care a revenit pe creştere economică solidă după mai bine de 15 ani de stagnare cu reprize de declin. „Economia japoneză a crescut cu 2,6% în trimestrul al doilea. Deşi rata de creştere din ultimul trimestru încheiat este mai redusă faţă de 3,8% în primele trei luni ale anului, Japonia afişează totuşi o dinamică solidă, mai ales în raport cu perioada îndelungată de deflaţie, semn că politicile controversate adoptate în toamna anului trecut de premierul Shinzo Abe au început să dea roade. În Statele Unite, economia înregistrează creşteri timide, dar evoluează stabil, iar Europa este pe cale să iasă dintr-o recesiune prelungită”.

Apariţia şi dezvoltarea aranjamentelor economice regionale, concomitent cu adâncirea procesului de globalizare sunt două forţe dinamice şi uneori contradictorii care definesc economia mondială contemporană. Desfăşurarea concomitentă a globalizării şi regionalizării a generat o economie mondială din ce în ce mai interdependentă.

Procesul de regionalizare se desfăşoară concomitent cu procesul de globalizare a economiei. Ambele tendinţe, globalizarea şi regionalizarea, determină diversificarea relaţiilor dintre entităţi economice (în special state şi corporaţii), făcând să se atenueze, cel puţin din punct de vedere economic, rolul graniţelor naţionale.

În concluzie, tendinţa de regionalizare, manifestată prin crearea şi perfecţionarea de grupări cu caracter integraţionist este dincolo de o realitate, un fenomen dinamic, cu profunde implicaţii la nivel economic, politic şi social.

CAPITOLUL I

S.U.A. – LIDER ÎN ECONOMIA MONDIALĂ

S.U.A. dispune de cel mai liberal sistem economic din lume, fiind un exemplu al antreprenoriatului liber, fiind o superputere economică, militară, tehnologică, informaţională, şi culturală. Puterea americană constă în capacitatea de a-şi mobiliza resursele foarte mari economice, tehnologice şi de a le adapta la condiţiile noi ale conjuncturii mondiale, precum şi prin atractivitatea culturală a modului de viată american (cultura, religie, etc.). Din punct de vedere militar supremaţia S.U.A. nu mai poate fi contestată.