Analiza Instalațiilor de Frânare la Autovehiculele Militare

INTRODUCERE.

Securitatea la trafic la viteze mari este asigurată într-o mare măsură de eficacitatea instalaţiei de frânare.

Eficienţa cursei de frânare se determină după o apreciere a cursei de frânare sau cu timpul mişcării autovehiculului până la oprirea deplină. Cu cât mai mare este eficacitatea frânelor, cu atât mai mare este viteza sigură, pe care şi-o poate permite şoferul, şi cu atât mai mare este viteza autovehiculului pe rută.

Frânarea este necesară nu numai pentru oprirea rapidă a autovehiculului la apariţia bruscă a unui obstacol, ci şi ca un mijloc de influenţă asupra vitezei.

Structura dirijării cu frânele şi cerinţele către ea sunt reglementate de GOST-22895- anul 1995.

Conform acestor cerinţe instalaţia de frânare trebuie să aibă în componenţă patru sisteme: de lucru, de rezervă, de parcare şi auxiliară. Sistemele pot avea elemente comune, însă şi nu mai puţin de două independente.

Fiecare din aceste sisteme include în sine mecanisme de frânare, ce asigură rezistenţă deplasării autovehiculului, şi comanda frânelor, necesară pentru dirijarea cu ele.

Până în prezent la autovehiculele cu două punţi a autovehiculelor militare se folosea instalaţia de frânare cu tambur şi garnitură şi numai în ultimii ani a apărut tendinţa de utilizare a instalaţiilor de frânare cu discuri la roţile din faţă a autovehiculelor, deoarece acest mecanism are multe priorităţi:

• Fiabilitate înaltă;

• Coeficient înalt de eficacitate la frânare;

• Stabilitate înaltă.

În acest proiect de diplomă voi propune un autovehicul cu capacităţi înalte de frânare (instalaţie de frânare cu discuri la puntea din faţă).

Utilizarea frânelor cu discuri de asemenea permite micşorarea masei instalaţiei de frânare. Aplicând-o putem micşora masa autovehiculului cu aproximativ – 10%, volumul de lucru la confecţionare cu – 13%, sine costul cu – 6%, asigurând concomitent o stabilitate şi dirijare mai bună.

2. ANALIZA INSTALAŢIILOR DE FRÂNARE LA AUTOVEHICULELE MILITARE.

2.1. Cerinţele, clasificarea, utilizarea instalaţiilor de frânare la autovehiculele contemporane.

Către comanda de frânare a autovehiculului, ce serveşte pentru micşorarea vitezei, inclusiv până la oprirea deplină şi fixarea lui pe loc la parcare, sunt înaintate cerinţe majore, deoarece comanda de frânare este un mijloc principal de asigurare a securităţii active a autovehiculului. Cerinţele către instalaţiile de frânare sunt reglementate de GOST 22895-95 şi regulile internaţionale de circulaţie pe drumuri.

Cerinţele către instalaţia de frânare sunt următoarele:

1. cursa maximală de frânare, încetinirea vitezei la maximum în corespundere cu cerinţele GOST – 22895 – 95, la autovehiculele pentru pasageri şi camioanelor în dependenţă de tipul încercărilor.

2. păstrarea stabilităţii în timpul frânării (criteriile stabilităţii sunt: devierea liniară, devierea unghiulară, unghiul declinării autotrenului.).

3. stabilitatea proprietăţilor de frânare la multiple frânări.

4. timp minimal la acţiunea comenzii de frânare.

5. proporţionalitate dintre efortul la pedală şi momentul comenzii.

6. instalaţia de frânare trebuie să acţioneze în scurt timp – efortul la pedala frânei în dependenţă de destinaţia mijlocului de transport trebuie să fie în diapazonul 500…700N, cursa pedalei frânei 80…180mm.

7. absenţa zgomotelor în timpul frânării.

8. fiabilitatea tuturor elementelor în instalaţia de frânare, elementele principale (pedala frânei, cilindrul principal de frânare, robinetul de frânare şi altele) trebuie să aibă o duritate garantată, dotată cu sistemă de semnalizare, ce informează şoferul despre defecţiunile instalaţiei de frânare.