Dezvoltarea Turismului pe Principii Durabile

INTRODUCERE

În dezvoltarea economică de după cel de-al doilea război mondial, turismul, un sector important al economiei mondiale, a cunoscut o creştere spectaculoasă. Astfel, faţă de anul 1957, numărul de turişti crescut de 14 ori, în anul 1990 atingând circa 480 milioane de persoane, turismul având semnificaţia de a călători, pentru cunoaşterea altor locuri, sau pentru recreere, odihnă şi agrement.

Începând cu anii ’70 (1972, Conferinţa ONU asupra problemelor mediului, Stockholm), protecţia mediului a început să devină o necesitate deoarece, din cauza dezvoltării economice (industriale) intensive, multe din elementele componente ale mediului înconjurător au început să se deterioreze.

Anii ’90 au fost marcaţi de introducerea şi aplicarea conceptului de dezvoltarea durabilă, de echilibrare a dezvoltării economice cu dezvoltarea socială şi protecţia mediului.

Conceptul dezvoltăriii durabile a pătruns în toate domeniile vieţii economice şi sociale: de la agricultură durabilă până la transport durabil şi turism durabil.

Conceptul de durabil este tot mai solicitat şi mai aplicat, din cauza faptului că planeta noastră are capacităţi limitate de a susţine omenirea angajată într-un proces ascendent de dezvoltare. În acest context, fără o planificare atentă a modului de cooperare a activităţilor antropice cu toate componentele mediului, se poate pune în pericol însăşi existenţa omului prin incapacitatea generaţiilor viitoare de a-şi asigura necesităţile de viaţă sau de trai decent.

Ca ramură a economiei, şi turismul se supune regulilor durabilităţii devenind o activitate economică prin care se urmăreşte satisfacerea generaţiei actuale de turişti fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de vizitatori să aibă măcar acelaşi acces la calitatea şi cantitatea de resurse turistice din prezent.

Turismul durabil presupune dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială şi economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale şi culturale şi pentru generaţiile viitoare.

Turismul durabil impune respectarea unor principii general valabile în dezvoltarea durabilă: echitarea în cadrul aceleiaşi generaţii, eficienţă, elasticitate, păstrarea mediului etc., practic o programare atentă a consumului de resurse turistice în raport cu potanţialul fiecărei regiuni.

Viitorul dezvoltării durabile depinde de restructurarea economiei globale şi necesită schimbări majore în comportamentul uman, în sistemul de valori şi stilul de viaţă.

CAPITOLUL I

TURISMUL – FENOMEN ECONOMICO - SOCIAL

1.1.Abordări conceptuale

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englezesc „to tour” ¬¬¬ = a călătorii, a colinda; având semnificaţia de excursie. Creat în Anglia secolului al-XVIII-lea, desemnând iniţial acţiunea de a voiaja în Europa, acest termen derivă din cuvântul francez „tour” = călătorie, mişcare în aer liber, plimbare, drumeţie în circuit; care la rândul său derivă din cuvântul grecesc „tornos” şi respectiv, din cel latin „turnus”, păstrând semnificaţia de circuit.

Turismul începe să fie consolidat ca fenomen economico-social în Europa încă din 1880, în 1905 conturându-se prima sa definiţie în care se arată că turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbarea mediului înconjurător, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile naturii.

Au urmat multe alte definiri ale turismului. În 1910, economistul austriac J.von Schullem zu Schrattenhafen descria turismul ca „.fenomen care desemnează toate legăturile, în special economice, şi care intră în acţiune pentru rezidenţii temporari şi străini dispersaţi înăuntrul unei comune, unei provincii, unui stat determinat.”; profesorul belgian Edmond Picard defineşte turismul ca pe „.ansamblul organelor şi funcţiilor lor, nu numai din punct de vedere al valorilor pe care călătorul le ia cu el şi al celor care în ţările unde se soseşte cu portofelul doldora, profită (în primul rând hotelierii) şi indirect de cheltuielile pe care le face spre a-şi satisface nevoile de cunoştinţă sau pentru plăcere.” .