Turismul de litoral. studiu de caz. analiză comparativă

INTRODUCERE

În zilele noastre, turismul a devenit o activitate la fel de importantă precum cea care se desfăşoară în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti, geografi, psihologi şi sociologi.

Potenţialul turistic constituie o componentă esenţială a ofertei turistice şi o condiţie indispensabilă a dezvoltării turismului. Prin dimensiunile şi diversitatea elementelor sale, prin valoarea şi originalitatea acestora, el reprezintă motivaţia principală a circulaţiei turistice. Evaluarea corectă a componentelor sale, analiza posibilităţilor de valorificare eficientă a acestora presupune elaborarea unui sistem naţional şi categorial adecvat care să permită conturarea unei strategii coerente a dezvoltării activităţii turistice.

Atracţia turistică este motivul fundamental şi imboldul iniţial al deplasării către o anumită destinaţie turistică. O zonă sau un teritoriu prezintă interes în măsura în care dispune de elemente de atracţie a căror amenajare poate determina o activitate de turism. Din această perspectivă, potenţialul turistic al unui teritoriu poate fi definit la modul general, prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentru vizitarea şi primirea călătorilor.

Cercetarea formelor de turism şi a geografiei lor este necesară în turism pentru a dezvolta şi aplica metodele pentru estimarea impactelor asupra localităţilor şi pentru a conduce la o eficientă alocare a resurselor pentru obiectivele ce intră în concurenţă. Fireşte, turismul dispune de un anumit potenţial pentru promovarea creşterii economice în multe zone sau regiuni, dar el nu este întotdeauna atât de mare cât le-ar plăcea să creadă unor susţinători locali.

Sumele alocate pentru deschiderea sau extinderea dezvoltării în turism pot şi trebuie să asigure administraţiile publice centrale şi locale de şansa creării de noi locuri de muncă şi posibile venituri pentru bugetul de care dispun.

CAPITOLUL 1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND TURISMUL, FORME DE TURISM ŞI TURISMUL DE LITORAL

1.1 Consideraţiuni generale privind turismul

Turismul a fost considerat de cei mai multi dintre experţii din domeniu un fenomen specific epocii contemporane, şi s-a cristalizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi ca atare, primele încercări de definire şi caracterizare a lui datează din această perioadă.

Creşterea sa a generat numeroase efecte, în general pozitive asupra economiei şi a societăţii, care au impus necesitatea implementării unei optici de marketing, ca fIlosofie de afaceri la nivelul acestui sector ale economiei.

Ca sector de activitate economică, turismul face parte din sectorul serviciilor apartenenţa justificată la acest sector de natură economică a activităţii.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „TURISM” provine din termenul englezesc „TO TOUR”(a călători, a colinda), având deci semnificaţia de excursie. Principalele puncte de referinţă care marchează activitatea turistică sunt următoarele:

-deplasarea persoanelor în cadrul călătoriei efectuate;

-sejurul într-o localitate în afara domiciliului (reşedinţei permanente) a persoanei care se deplasează;

-sejurul are durată limitată;

- sejurul să nu se transforme într-o reşedinţă definitivă.

Organizaţia mondială a Turismului (OMT) apreciază faptul că turismul se referă la activităţile desfăşurate de persoane, pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni), cu scop de loisir,pentru afaceri sau alte motive.

Etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (călătorie), sau „to tour", „to make a tour" (a călători, a face o călătorie). Acest termen a fost creat în Anglia în anii 1700, carea desemna activitatea de voiaj în Europa. Şi acesta la rândul său, derivă din cuvântul francez „tour" (călătorie, plimbare,), fiind apoi preluat de toate ţările europene cu sensul de călătorie de agrement.

De asemena, şi termenul francez derivă cuvântul grec „tournos" şi, din cel latin „turnus" şi înseamnă tot călătorie în circuit. Din termenul „turism" a derivat şi cel de „turist", adică persoana care efectuează călătoria.

Dicţionarul Enciclopedic Român dă următoarea definiţie: „Este o activitate cu caracter recreativ sau sportiv,care constă din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc."

Dictionnaire Touristique International oferp şi el o definiţie: „Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi sau agenţii specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum şi industria care concură la satisfacerea nevoilor turiştilor".

Tot în acelaşi document (1980) se precizează că „turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de o parte, alegerea deliberată a ţintei, pe de alta, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale". Sintetizând cele enunţate, prin turism se înţelege:

• în primul rând, felul în care o persoană îşi petrece timpul liber, călătorind în altă localitate sau ţară, pentru a vizita muzee şi monumente, locuri şi oameni, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a face sport şi a se distra,sau pentru tratament şi odihnă;

• în al doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător.