Bazele asigurării

1.1.Necesitatea, conditiile aparitiei si evolutia asigurarilor

Aparitia asigurarilor este legata de existenta unor evenimente posibile, dar incerte, care ameninta bunurile materiale precum si integritatea corporala si chiar viata oamenilor, asa cum sunt calamitatile naturale, bolile, accidentele, incendiile.Se bazeaza pe doua principii existente din antichitate, solidaritatea-care presupune acoperirea de colectivitate a pagubelor suferite de unii membri, dupa producerea sinistrului si asigurarea-care presupune constituirea prealabila a unui fond destinat acoperirii pagubelor viitoare ale persoanelor afectate de producerea sinistrului. Asigurarile s-au dezvoltat atat cantitativ, prin cresterea nr de societati cat si structural, prin diversificarea si modificarea ponderii lor precum si aparitia de noi forme de asigurare prin cuprinderea de riscuri si bunuri din cele mai variate domenii, practicandu-se asigurari ale masinilor, filmelor, creditelor, de fidelitate ale angajatilor, de sanatate, natalitate, asistenta. In Romania au functionat de-a lungul timpului mai multe institutii de asigurare: Regia autonoma a Asigurarilor de Stat (RAAS), institutii ce asiguraru bunuri specifice unei anumite activitati; dupa 1989 societati private de asigurare si asociatii de asigurare mutuala pentru asigurarea animalelor.

1.2.Forme de protectie contra riscului

Evitarea sau prevenirea riscului consta in luarea de masuri capabile sa faca imposibila producerea unui risc.Astfel, se va evita cultivarea plantelor sensibile in zone cu clima neprielnica, practicarea unor meserii de oameni predispusi sa contracteze anumite boli, defrisarea padurilor in zone predispuse la incendii, despadurirea excesiva a versantilor pt a preintampina erodarea acestora, se vor construi diguri pt preintampinarea inundatiilor, se vor lua masuri tehnice si organizatorice pt preintampinarea incendiilor, se vor respecta normele de constructii pt evitarea cutremurelor. Prevenirea riscurilor se realizeaza prin masuri cu caracter activ-care reduc probabilitatea producerii fenomenelor sau cu caracter pasiv-care atenueaza forta de distrugere a fenomenelor. Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse presupune ca dupa producerea evenimentelor, insa inainte ca acestea sa fi luat sfarsit, persoanele interesate, sa ia masuri pt a reduce la minim efectele dezastruoase ale acestuia. Crearea de rezerve in vederea acoperirii pe seama resurselor proprii a eventualelor pagube presupune constituirea unui fond de rezerva ce urmeaz a fi folosit in eventualitatea unui accident sau calamitati. Trecerea riscului asupra altei persoane se realizeaza in conditiile in care o persoana fizica sau juridica amenintata de un risc oarecare consimte sa plateasca o suma de bani unei alte persoane, iar aceasta din ruma se angajeaza se suporte paguba provocata de riscul respectiv.

1.3.Tipuri de fonduri de asigurare

Fondurile de asigurare pot fi:

-fonduri de rezerva constituite individual: sunt fonduri constituite individual de catre unele persoane si in special de cele juridice, destinate sa acopere pagubele provocate de fenomene neprevazute si care capata caracter de fonduri de autoprotectie sau autoasigurare, de marimea carora depinde gradul de compensare al pierderilor suferite si poate fi folosit pt refacerea bunurilor distruse doar in masura in care este suficient de mare pentru a acoperi in totalitate paguba, insa fonduri de dimensiuni mari se pot constitui doar in timp indelungat, intrucat necesita prelevarea unei mari parti din valoarea adaugata, lucru ce poate duce la influentarea in sens negativ a ritmului reproductiei sociale si care genereaza costuri suplimentare, intrucat trebuie sa aiba un grad ridicat de lichiditate, pt a putea fi folosit de indata ce apare nevoia repararii prejudiciului;

-fonduri de rezerva si asigurare constituite in mod centralizat: constituite in bugete de stat si bugete locale, acest tip de fonduri prezinta pe langa avantajul rezolvarii constituirii fondurilor pt acoperirea pagubelor cu un volum de resurse mai mic decat in cazul autoasigurarii si unele neajunsuri, cum ar fi constituirea pe seama veniturilor generale ale statului si nereflecatrea acestora in gestiunea financiara a unitatilor economice, creand impresia ca asigurarea nu costa nimic ceea ce poate duce la subminarea preocuparii asiguratilor pt integritatea bunurilor asigurate, acest fond are regim de cheltuieli bugetare si suma ramasa neconsumata la finele anului nu se reporteaza pe anul urmator, un alt inconvenitent ar fi ca de regula in sfera acestor fonduri sunt cuprinse doar bunurile din proprietatea de stat;

-fonduri de asigurare propriu-zisa constituite la dispozitia unor societati sau organizatii de asigurare: se realizeaza prin intermediul unor organizatii specializate, care pot fi societati comerciale sau organizatii de asigurare mutuala si se caracterizeaza prin modul descentralizat de constituire, pe seama contributiei persoanelor asigurate si utilizarea centralizata a acestor fonduri pentru acoperirea pagubelor provocate de calamitati naturale si accidente prin repartizarea asupra tuturor participantilor la constituirea fondului.

2.1 Teoria riscului si incertitudinii si aplicarea ei in asigurari

Incertitudinea poate fi considerata ca o reflectare a ignorantei oamenilor, a imposibilitatii de a intelege ordinea naturala a lucrurilor-considerata obiectiva deoarece constituie valaorea limita catre care tinde frecventa unui eveniment pe masura ce nr experimentelor creste sau ca o parte integranta a realitatii, plasand hazardul in centrul fenomenelor si proceselor din natura si societate-considerata subiectiva deoarece ramane la aprecierea fiecarui subiect, in functie de informatiile limitate pe care acesta le detine. Calculul de probabilitate sta la baza distinctiei intre situatiile de risc si situatiile de incertitudine, conform lui Frank Knihgt situatiile de risc fiind caracterizate prin faptul ca probabilitatile obiective sunt cunoscute, caz in care se poate folosi aceasta informatie pt compensarea riscurilor individuale. Situatiile de incertitudine apar cand probabilitatile obiective sunt necunoascute si decidentul se bazeaza pe aprecierile sale asupra realitatii riscului sau cand probabilitati obiective sunt cunoscute insa o anumita situatieare un caracter unic facand necesare aprecierile subiective.

Teoria economica a riscului si incertitudinii se bazeaza pe o serie de concepte fundamentale:

-speranta de utilitate ce are la baza ideea potrivit careia indivizii iau in prezenta riscului decizia ce le maximizeaza speranta de castig, o incertitudine bazata pe doua evenimente opuse si incompatibile care se exclud reciproc si au probabilitati de aparitie q si q-1, respectiv 1 si 0, fiecare din acestea ducand la un rezultat, x si y, care poate fi pozitiv sau negativ, ajungandu-se astfel la relatia qx + (1-q)qy.

-ipotezele asupra atitudinii fata de risc,

-riscul cursului de schimb.

Fecetele aplicarii teoriei riscului in asigurari constau in clarificarea functiei economice a asigurarilor prin modul de definire a contractului de asigurare, abordarea unor noi probleme, cum ar fi cererea de asigurare, gestiunea societatilor de asigurare, dezvoltarea afacerilor in asigurari. Totodata s-a schimbat si atitudinea asiguratorilor fata de mediul economic in care actioneaza si s-au obtinut importante progrese in analiza unor aspecte concrete ale procesului de asigurare.