Orientarea și Planificarea Auditului

Posibilitatea audit de a exprima o opinie privind intocmirea situaţiilor financiare sub toate aspectele semnificative, conform cu un cadru general de raportare financiară, implică parcurgerea mai multor etape:

1. Acceptarea angajamentului de audit;

2. Orientarea şi planificarea auditului;

3. Aprecierea controlului intern;

4. Controlul conturilor;

5. Controlul situaţiilor financiare;

6. Concluziile auditului şi raportarea.

Înainte de a accepta mandatul, specialistul contabil trebuie să aprecieze posibilitatea de a îndeplini această misiune ţinând seama de regulile profesionale şi deontologice care guvernează activitatea de audit.

Acţiunile întreprinse în această etapă se referă la:

a) cunoaşterea globală a întreprinderii; b) aprecieri cu privire la independenţa şi la absenţa incompatibilităţilor;

c) examenul de competenţă corespunzătoare specificului întreprinderii; d) contactul cu auditorul anterior;

e) decizia de acceptare a mandatului; f) respectarea altor obligaţii profesionale; g) întocmirea unei fişe de acceptare a mandatului.

a) Cunoaşterea globală a întreprinderii

În afara elementelor de identificare a întreprinderii, auditorul caută informaţii care să îi permită aprecierea celor mai importante riscuri, reţinând observaţii cum ar fi:

- controlul intern insuficient sau cu carenţe notabile;

- contabilitatea neţinută corect şi la timp;

- atitudinea conducătorilor faţă de respectarea legii şi a organelor administrative;

- riscuri fiscale; conflicte sociale; riscuri juridice;

- independenţa exerciţiilor nerespectată;

- situaţii conflictuale între conducători, acţionari etc.;

- existenţa riscurilor nu înseamnă că auditorul refuză mandatul. Decizia de acceptare este luată în cunoştinţă de cauză, auditorul urmând să ia toate măsurile necesare.

b) Aprecieri cu privire la independenţa şi la absenţa incompatibilităţilor;

Orice nou mandat trebuie să fie examinat în raport cu regulile de independenţă şi de incompatibilitate fixate prin normele interne ale profesiei.

Auditorul trebuie să examineze:

- lista clienţilor săi sau ai societăţii de expertiză în care lucrează, pentru a se asigura că nu există deja o activitate remunerată din partea întreprinderii respective;

- situaţia sa şi a membrilor de familie în legătură cu eventualele interese în întreprinderea auditată.